CAPITOLUL VIII
DESPRE PROCURATORII LA LITIGII ŞI DESPRE AVOCAŢI

Can. 1139 - § 1. (= 1481) Partea poate să-şi constituie în mod liber un procurator şi un avocat, însă poate, de asemenea, acţiona şi răspunde personal, exceptând cazul în care judecătorul consideră necesar serviciul unui procurator sau avocat.
         § 2. În judecata penală, însă, acuzatul trebuie să aibă întotdeauna un avocat, constituit fie de el însuşi, fie dat de către judecător.
         § 3. În judecata contencioasă, dacă este vorba de minori sau de o cauză în care binele public este în pericol, cu excepţia cauzelor matrimoniale însă, judecătorul va constitui din oficiu un avocat, părţii care este lipsită.

Can. 1140 - § 1. (= 1482) Fiecare parte poate să-şi constituie un singur procurator, care nu poate fi substituit de altul, exceptând cazul în care i s-a permis astfel, în scris.
         § 2. Dacă, însă, din cauză justă, sunt constituiţi mai mulţi procuratori de către aceeaşi parte, vor fi desemnaţi în aşa fel încât între ei să poată avea loc prevenţia.
         § 3. Avocaţi pot fi, totuşi, numiţi mai mulţi deodată.

Can. 1141 - (= 1483) Procuratorul şi avocatul trebuie să fie majori şi cu o reputaţie bună; pe lângă acestea, avocatul trebuie să fie catolic, exceptând cazul în care autoritatea căreia tribunalul îi este imediat subordonat permite altfel, şi să fie doctor în drept canonic sau cel puţin expert adevărat, şi să fie aprobat de aceeaşi autoritate.

Can. 1142 - § 1. (= 1484) Procuratorul şi avocatul, înainte de a-şi asuma sarcina, trebuie să depună la tribunal un mandat autentic.
         § 2. Totuşi, pentru a se evita extincţia unui drept, judecătorul poate admite un procurator şi fără să prezinte mandatul, prestând, dacă e cazul, o cauţiune corespunzătoare; actul judecătorului, însă, este fără nici o valoare dacă, în termenul de perimare ce trebuie fixat de judecător, procuratorul nu prezintă mandatul său.

Can. 1143 - (= 1485) Exceptând cazul în care are un mandat special, procuratorul nu poate renunţa valid la acţiune, la instanţa litigiului sau la actele judiciare şi nici nu poate încheia tranzacţii, pacte, compromisuri arbitrare şi, în general, cele pentru care dreptul cere un mandat special.

Can. 1144 - § 1. (= 1486) Pentru ca îndepărtarea procuratorului sau a avocatului să-şi producă efectul, este necesar ca aceasta să le fie notificată şi dacă litigiul este deja contestat, judecătorul sau partea adversă vor fi înştiinţaţi despre această îndepărtare.
         § 2. După emiterea sentinţei definitive, dreptul şi obligaţia de a declara apel, dacă mandatul nu-i refuză aceasta, îi rămâne procuratorului.

Can. 1145 - (cf 1487) Procuratorul şi avocatul pot fi respinşi de judecător printr-un decret dat fie din oficiu, fie la cererea unei părţi, însă pentru o cauză gravă şi întotdeauna rămânând neschimbat recursul la tribunalul de apel.

Can. 1146 - § 1. (= 1488) Procuratorului şi avocatului le este interzis să cumpere un litigiu sau să trateze un onorar excesiv sau o parte din ceea ce este obiectul litigiului; dacă au făcut astfel, pactul este nul şi pot fi pedepsiţi de judecător prin amendă; avocatul, în plus, poate fi suspendat din funcţie sau chiar, dacă este recidivist, destituit de către autoritatea căreia tribunalul îi este imediat subordonat şi şters de pe lista avocaţilor.
         § 2. În acelaşi mod pot fi pedepsiţi şi procuratorii şi avocaţii care, dejucând legea, sustrag cauze tribunalelor competente, pentru a fi definite mai favorabil de alte tribunale.

Can. 1147 - (= 1489) Procuratorii şi avocaţii care, pentru daruri, promisiuni sau oricare alte motive, trădează sarcina lor, vor fi suspendaţi din exercitarea funcţiei de apărători şi pedepsiţi cu amendă sau alte pedepse corespunzătoare.

Can. 1148 - (= 1490) În fiecare tribunal vor fi constituiţi, pe cât posibil, apărători stabili, remuneraţi de tribunalul însuşi, care să exercite sarcina de procuratori sau avocaţi, mai ales în cazurile matrimoniale, pentru părţile care preferă să-i aleagă.