Art. II
Despre compromisul arbitrar

Can. 1168 - § 1. Cei care au o controversă între ei pot să cadă de acord în scris ca aceasta să fie soluţionată de arbitri.
         § 2. Tot astfel pot cădea de acord în scris cei care încheie sau au încheiat un contract între ei, pentru controversele care se vor naşte eventual din acest contract.

Can. 1169 - Nu se pot rezolva în mod valid prin compromisuri arbitrare controversele a căror tranzacţie este interzisă.

Can. 1170 - § 1. Se pot numi unul sau mai mulţi arbitri, însă în număr impar.
         § 2. În însuşi compromisul, dacă aceştia nu vor fi desemnaţi nominal, trebuie cel puţin determinat numărul lor şi în acelaşi timp să fie stabilite criteriile de numire şi substituire.

Can. 1171 - Compromisul este nul dacă:
         1° nu au fost respectate normele stabilite pentru validitatea contractelor care depăşesc administraţia obişnuită;
         2° nu a fost realizat în scris;
         3° procuratorul a recurs fără mandat special la compromisul arbitrar sau au fost violate prescrierile cann. 1169 sau 1170;
         4° controversa nu s-a născut nici nu se va naşte dintr-un contract cert conform normei can. 1168, § 2.

Can. 1172 - Sarcina de arbitru nu o pot îndeplini în mod valid:
         1° minorii;
         2° cei pedepsiţi cu pedeapsa excomunicării, chiar minoră, a suspendării sau a depunerii;
         3° membrii unui institut călugăresc sau a unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, fără permisiunea Superiorului.

Can. 1173 - Numirea unui arbitru nu are putere dacă el însuşi nu acceptă, în scris, sarcina.

Can. 1174 - § 1. Dacă nu sunt desemnaţi arbitrii în compromis sau dacă trebuie schimbaţi şi părţile sau alţii cărora li s-a încredinţat [desemnarea], sunt în dezacord faţă de alegerea tuturor sau faţă de unii din arbitrii, fiecare parte poate încredinţa cauza tribunalului care este competent să definească cauza în primul grad de judecată, dacă părţile nu au fost de acord altfel; tribunalul, după ce le-a audiat şi pe celelalte părţi, va prevedea printr-un decret.
         § 2. Aceeaşi normă se va respecta dacă oricare dintre părţi neglijează să desemneze arbitru, dacă partea care s-a adresat tribunalului şi-a desemnat arbitri, dacă trebuia să o facă, cu cel puţin douăzeci de zile mai repede.

Can. 1175 - Referitor la recuzarea arbitrilor hotărăşte însă tribunalul despre care este vorba în can. 1174, § 1, care, după ce i-a audiat pe arbitrii recuzaţi şi pe părţi, va decide chestiunea prin decret; dacă acceptă recuzarea, va numi alţi arbitri în locul lor, exceptând cazul în care în compromis se prevede altfel.

Can. 1176 - § 1. Obligaţiile arbitrilor trebuie stabilite în însuşi compromisul, precum şi cele ce privesc păstrarea secretului.
         § 2. Exceptând cazul în care părţile hotărăsc altfel, arbitrii îşi aleg liber modul procedurii; acesta însă trebuie să fie simplu şi termenii trebuie să fie scurţi, respectând echitatea şi ţinând cont de legea procesuală.
         § 3. Arbitrii sunt lipsiţi de orice putere de constrângere; dacă necesitatea o cere, aceştia trebuie să se adreseze tribunalului competent pentru examinarea cauzei.

Can. 1177 - § 1. Cauzele incidentale, care eventual ar apărea, le vor rezolva arbitrii înşişi, prin decret.
         § 2. Dacă, însă, se ridică o chestiuni prejudiciară, pentru care nu se poate compromisul arbitrar, arbitrii trebuie să suspende procesul până când părţile nu vor obţine din partea judecătorului şi nu vor notifica arbitrilor că sentinţa asupra chestiunii a trecut în lucru judecat sau, dacă chestiunea priveşte starea persoanelor, că sentinţa poate fi trimisă spre executare.

Can. 1178 - Dacă părţile nu hotărăsc altfel, sentinţa arbitrară trebuie dată în şase luni socotite din ziua în care toţi arbitrii şi-au acceptat sarcina; termenul poate fi amânat de către părţi.

Can. 1179 - § 1. Sentinţa arbitrară se dă cu majoritate de voturi.
         § 2. Dacă situaţia o permite, sentinţa arbitrară va fi redactată de către arbitrii înşişi în felul sentinţelor judecătoreşti şi semnate de către fiecare dintre arbitrii; pentru validitatea sa însă, se cere şi este suficient să fie semnată de majoritatea lor.

Can. 1180 - § 1. Exceptând cazul în care sentinţa arbitrară este nulă din cauza unei vine grave a arbitrilor, arbitrii au dreptul la recuperarea cheltuielilor lor; pentru acest lucru pot cere cauţiunile potrivite.
         § 2. Este de dorit ca arbitrii să-şi presteze gratuit opera; altfel, remunerarea lor trebuie prevăzută chiar în compromisul făcut.

Can. 1181 - § 1. Textul integral al sentinţei arbitrare trebuie depus în cincisprezece zile la cancelaria tribunalului eparhial, unde sentinţa a fost dată; în decurs de cinci zile de la depunerea ei, dacă nu se constată cu certitudine că sentinţa arbitrală este afectată de nulitate, Vicarul judecătoresc va emite, personal sau prin altcineva, un decret de confirmare ce trebuie notificat imediat părţilor.
         § 2. Dacă Vicarul judecătoresc refuză să emită acest decret, partea interesată poate să se adreseze tribunalului de apel care va rezolva chestiunea cât mai expeditiv; dacă, însă, Vicarul judecătoresc tace timp de o lună, aceeaşi parte poate cere ca acesta să-şi îndeplinească sarcina; dacă însă, cu toate acestea, va tăcea după trecerea a cinci zile, partea poate interpune recurs tribunalului de apel, care va defini această chestiune cât mai expeditiv.
         § 3. Dacă se constată cu certitudine că sentinţa arbitrară este afectată de nulitate din cauza neglijenţei prescrierilor stabilite pentru validitatea compromisului, Vicarul judecătoresc va declara nulitatea şi o va notifica cât mai repede părţilor, fiind înlăturat orice recurs împotriva acestei declaraţii.
         § 4. Sentinţa arbitrară se transformă în lucru judecat imediat după emiterea decretului de confirmare, rămânând neschimbat can. 1182.

Can. 1182 - § 1. Apelul împotriva sentinţei arbitrare se admite numai dacă părţile au căzut de acord în scris între ele că aceasta va fi supusă şi acestui remediu; în acest caz apelul trebuie interpus în decurs de zece zile de la comunicarea decretului de confirmare, în faţa aceluiaşi judecător care a emis decretul; dacă, însă, altcineva este judecătorul competent să primească apelul, purcederea va fi făcută în faţa acestuia în decurs de o lună.
         § 2. Sentinţa arbitrară care admite apel, trece în lucru judecat, conform normei can. 1322.

Can. 1183 - De cererea de nulitate împotriva unei sentinţe arbitrare care a trecut în lucru judecat, de restituirea integrală, dacă se constată în mod evident injustiţia sentinţei însăşi, de opoziţia unui terţ, precum şi de corectarea unei erori materiale ale sentinţei, se va ocupa judecătorul care a emis decretul de confirmare, conform normei obişnuite a dreptului.

Can. 1184 - § 1. Executarea sentinţei arbitrare poate fi făcută în aceleaşi cazuri în care este admisă executarea sentinţei judecătoreşti.
         § 2. Sentinţa arbitrală trebuie mandată spre execuţie, personal sau prin altul, Episcopului eparhial al eparhiei unde a fost emisă, exceptând cazul în care părţile au desemnat alt executor.