Art. X
Despre obiectul judecat, despre restituirea integrală şi despre opoziţia terţului

1° Despre obiectul judecat

Can. 1322 - (= 1641) Rămânând neschimbat can. 1324, este vorba despre obiect judecat dacă:
         1° între cele două părţi a intervenit o sentinţă conformă dublă, referitoare la aceeaşi cerere şi pentru acelaşi motiv de cerere;
         2° apelul contra sentinţei nu a fost interpus în timp util;
         3° în gradul de apel instanţa litigiului s-a perimat sau s-a renunţat la aceasta;
         4° s-a dat o sentinţă definitivă la care nu se dă apel.

Can. 1323 - § 1. (cf 1642) Obiectul judecat este atât de stabil prin drept încât nu poate fi atacat prin cerere de nulitate, prin restituirea integrală sau prin opoziţia unui terţ.
         § 2. Obiectul judecat constituie dreptul dintre părţi şi dă acţiunea de [deja] judecat, precum şi excepţia obiectului judecat, pe care judecătorul poate să o declare chiar din oficiu, pentru a împiedica o nouă introducere a aceleaşi cauze.

Can. 1324 - (= 1643) Nu trec niciodată în obiect judecat cauzele privind starea persoanelor, inclusiv cele privind separarea soţilor.

Can. 1325 - § 1. (= 1644) Dacă a fost pronunţată o sentinţă conformă dublă într-o cauză referitoare la starea persoanelor, se poate apela oricând tribunalul de apel, aducând noi şi mai grave probe sau argumente, într-un termen anulator de treizeci de zile socotite din ziua în care a fost propusă atacarea; apoi tribunalul de apel trebuie, prin decret, în decurs de o lună de la prezentarea noilor probe şi argumente, să stabilească dacă noua prezentare a cauzei trebuie admisă sau nu.
         § 2. Instanţa la tribunalul superior, pentru a obţine o nouă prezentare a cauzei, nu suspendă executarea sentinţei, exceptând cazul în care dreptul comun dispune altfel, sau dacă tribunalul de apel, conform normei can. 1337, § 3, ordonă suspendarea.

2° Despre restituirea integrală

Can. 1326 - § 1. (= 1645) Împotriva unei sentinţe care a trecut în obiect judecat, dacă rezultă în mod manifestat injusteţea sa, se dă restituirea integrală.
         § 2. Nu se consideră însă că rezultă în mod manifestat injustiţia decât dacă:
         1° sentinţa este bazată în aşa fel pe probe recunoscute ulterior ca false, încât în lipsa acestora dispozitivul sentinţei nu poate fi susţinut;
         2° ulterior au fost descoperite documente care dovedesc fără dubiu fapte noi şi cer o decizie contrară;
         3° sentinţa a fost dată prin înşelăciunea unei părţi în dauna celeilalte;
         4° a fost neglijată în mod evident prescrierea legii, care nu este pur procesuală;
         5° sentinţa este contrară unei decizii precedente care a trecut în obiect judecat.

Can. 1327 - § 1. (= 1646) Restituirea integrală pentru motivele cuprinse în can. 1326, § 2, nr. 1-3, va fi cerută judecătorului care a dat sentinţa, în decurs de trei luni de la ziua în care acele motive au fost cunoscute.
         § 2. Restituirea integrală pentru motivele expuse în can. 1326, § 2, nn. 4 şi 5, va fi cerută tribunalului de apel în decurs de trei luni de la intimarea sentinţei; dacă însă în cazul prevăzut în can. 1326, § 2, n. 5, ştirea precedentei decizii s-a luat la cunoştinţă mai târziu, termenul decurge din momentul acestei luări la cunoştinţă.
         § 3. Termenii despre care s-a vorbit mai sus nu decurg atâta timp cât partea lezată este minoră.

Can. 1328 - § 1. (= 1647) Cererea de restituire integrală suspendă executarea sentinţei care nu a început încă.
         § 2. Totuşi, dacă din indicii probabile se bănuieşte că cererea a fost făcută pentru a întârzia executarea, judecătorul poate decide ca sentinţa să fie executată, asigurând însă celui care cere restituirea integrală o cauţiune adecvată astfel încât să fie indemnizat dacă restituirea integrală a fost acordată.

Can. 1329 - (= 1648) După concesionarea restituirii integrale, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra meritului cauzei.

3° Despre opoziţia terţului

Can. 1330 - Cel care se teme de lezarea drepturilor sale în urma unei sentinţe definitive dată pentru alţii, care poate fi trimisă spre executare, poate ataca această sentinţă înainte de executarea sa.

Can. 1331 - § 1. Opoziţia terţului se poate face fie cerând revizuirea sentinţei la tribunalul care a emis-o, fie adresându-se tribunalului de apel.
         § 2. Dacă cererea este admisă şi opozantul acţionează în gradul de apel, este ţinut să respecte legile stabilite pentru apel; dacă însă s-a adresat tribunalului care a emis sentinţa, se vor respecta normele date pentru definirea în judecată a cauzelor incidentale.

Can. 1332 - § 1. Opozantul, în toate cazurile, trebuie să probeze că dreptul său este lezat în mod real sau că va fi lezat.
         § 2. Lezarea însă trebuie să izvorască din aceeaşi sentinţă, ori de câte ori fie ea însăşi este cauza lezării, fie, dacă se trimite spre executare, opozantul va fi afectat de un prejudiciu grav.

Can. 1333 - Dacă opozantul a dovedit dreptul său, sentinţa dată anterior trebuie refăcută de tribunal conform cererii opozantului.