Art. XII
Despre executarea sentinţei

Can. 1337 - § 1. (= 1650) Sentinţa care a trecut în obiect judecat poate fi trimisă spre executare, rămânând neschimbat can. 1328.
         § 2. Judecătorul care a emis o sentinţă şi, dacă a fost interpus apel, chiar şi judecătorul de apel, poate dispune, din oficiu sau la cererea unei părţi, executarea provizorie a sentinţei care nu a trecut încă în obiect judecat, prestând, dacă este cazul, garanţii corespunzătoare, dacă este vorba despre previziuni ordonate spre un necesar sprijin sau dacă este urgentă altă cauză justă.
         § 3. Dacă însă sentinţa care nu a trecut încă în obiect judecat este atacată, judecătorul care trebuie să examineze atacul, dacă vede că aceasta este probabil întemeiată şi că din executare se poate naşte o daună ireparabilă, poate suspenda executarea însăşi sau să o supună unei cauţiuni.

Can. 1338 - (= 1651) Executarea nu poate avea loc înainte de decretul de executare al judecătorului prin care se ordonă ca însăşi sentinţa să fie trimisă spre executare; acest decret, în funcţie de natura diferită a cauzelor, fie va fi inclus în sentinţa însăşi, fie va fi publicat aparte.

Can. 1339 - (= 1652) Dacă executarea sentinţei necesită întocmirea prealabilă a unor calcule, se naşte o chestiune incidentală care trebuie decisă de judecătorul care a emis sentinţa trimisă spre executare.

Can. 1340 - § 1. (= 1653) Exceptând cazul în care dreptul particular al propriei Biserici sui iuris stabileşte altfel, sentinţa trebuie trimisă spre executare, fie personal, fie prin altcineva, de către Episcopul eparhial al eparhiei în care sentinţa a fost dată în primul grad de judecată.
         § 2. Dacă însă refuză sau neglijează aceasta, la cererea părţii interesate sau chiar din oficiu, executarea revine autorităţii căreia îi este supus tribunalul de apel.
         § 3. În controversele despre care se vorbeşte în can. 1069, §1, executarea sentinţei îi revine Superiorului determinat în tipic sau în statute.

Can. 1341 - § 1. (= 1654) Executorul, exceptând cazul în care prin însuşi conţinutul sentinţei este permis ceva la libera apreciere, trebuie să trimită spre executare sentinţa conform sensului evident al cuvintelor.
         § 2. Acestuia îi este permis să se ocupe de excepţiile referitoare la modul şi puterea execuţiei, însă nu în ceea ce priveşte meritul cauzei; dacă însă a aflat de altundeva că sentinţa este nulă sau evident nedreaptă conform normei cann. 1303, 1304 şi 1326, § 2, se va abţine de la executare şi, după ce a înştiinţat părţile, va retrimite problema tribunalului care a dat sentinţa.

Can. 1342 - § 1. (= 1655) Ori de câte ori i-a fost adjudecat reclamantului un lucru, acesta va fi consemnat reclamantului imediat după trecerea obiectului în [deja] judecat.
         § 2. Dacă o parte a fost condamnată să predea un bun mobil, sau să plătească o sumă de bani, să dea sau să facă altceva, judecătorul în însuşi conţinutul sentinţei, sau executorul prin libera sa apreciere şi prudenţă, pentru îndeplinirea obligaţiei va fixa un termen, care nu va fi totuşi restrâns sub cincisprezece zile dar nici nu va depăşi şase luni.