Art. II
Despre desfăşurarea judecăţii penale

Can. 1471 - § 1. (= 1728) Rămânând neschimbate canoanele acestui titlu, în judecata penală trebuie aplicate, dacă nu se opune natura lucrului, canoanele despre judecăţi în general şi cele privind judecata contencioasă ordinară, precum şi normele speciale pentru cauzele care privesc binele public, însă nu şi canoanele privitoare la judecata contencioasă sumară.
         § 2. Acuzatul nu este obligat să-şi recunoască delictul, nici nu i se poate impune prestarea jurământului.

Can. 1472 - § 1. (= 1721) Dacă Ierarhul a decretat să înceapă judecata penală, va da actele investigaţiei promotorului dreptăţii, care va prezenta judecătorului cererea de acuzare conform normei cann. 1185 şi 1187.
         § 2. În faţa tribunalului de grad superior, rolul părţii reclamante îl desfăşoară promotorul dreptăţii, constituit pe lângă acel tribunal.

Can. 1473 - (= 1722) În scopul prevenirii scandalului, pentru protejarea libertăţii martorilor şi pentru tutelarea bunului mers al judecăţii, Ierarhul, în orice stare şi grad al judecăţii penale, după ce l-a audiat pe promotorul dreptăţii şi după ce l-a citat pe acuzatul însuşi, poate să-i interzică acuzatului exercitarea hirotonirii sacre, a funcţiei, a ministeriului sau a altei alte sarcini, să-i impună sau să-i interzică locuirea într-un anumit loc sau teritoriu, sau să-i interzică chiar şi primirea publică a Divinei Euharistii; toate acestea vor fi revocate după încetarea cauzei şi iau sfârşit când încetează judecata penală, prin dreptul însuşi.

Can. 1474 - (= 1723 §§ 1-2) Judecătorul, citându-l pe acuzat, trebuie să-l invite să-şi aleagă un avocat într-un timp determinat; după trecerea inutilă [a timpului] judecătorul însuşi îi va numi acuzatului un avocat din oficiu, care va rămâne atâta timp în sarcină până când acuzatul îşi va constitui un avocat.

Can. 1475 - § 1. (= 1724) În orice grad al judecăţii, renunţarea la instanţa litigiului se poate face de către promotorul dreptăţii, cu mandatul sau cu consimţământul Ierarhului din a cărui deliberare s-a promovat judecata.
         § 2. Renunţarea, pentru a fi validă, trebuie să fie acceptată de acuzat, exceptând cazul în care acesta a fost declarat absent de la judecată.

Can. 1476 - (cf 1725) Pe lângă apărările şi observaţiile care au fost date în scris, dacă au fost, discutarea cauzei trebuie să fie verbală.

Can. 1477 - § 1. (cf 1663 § 2) La discuţie asistă promotorul dreptăţii, acuzatul şi avocatul său, partea lezată despre care vorbeşte can. 1483, § 1 şi avocatul ei.
         § 2. Tribunalul este cel care îi va convoca la discuţie pe experţii care au prestat opera pentru cauză, ca să-şi poată explica expertizele lor.

Can. 1478 - (= 1725) În discutarea cauzei acuzatul are întotdeauna dreptul, fie el însuşi, fie avocatul său, să aibă ultimul cuvânt.

Can. 1479 - § 1. (cf 1667) După încheierea discuţiei tribunalul va da sentinţa.
         § 2. (cf 1668 a) Dacă din discuţie a apărut necesitatea adunării de noi probe, tribunalul, după ce a amânat definirea cauzei, va aduna noi probe.

Can. 1480 - (cf 1668 b) Dispozitivul sentinţei trebuie publicat imediat, exceptând cazul în care tribunalul a hotărât pentru o cauză gravă că decizia trebuie păstrată secretă până la intimarea formală a sentinţei, care nu poate fi amânată mai mult de o lună, socotită din ziua definirii cauzei penale.

Can. 1481 - § 1. (= 1727) Vinovatul poate interpune apel, chiar dacă judecătorul l-a eliberat doar pentru că pedeapsa era facultativă sau pentru că judecătorul s-a folosit de puterea despre care se vorbeşte în cann. 1409, § 1 şi 1415.
         § 2. Promotorul dreptăţii poate [interpune] apel dacă consideră că nu s-a prevăzut îndeajuns la repararea scandalului sau restabilirea justiţiei.

Can. 1482 - (= 1726) În orice stare şi grad al judecăţii penale, dacă se constată în mod evident că delictul nu a fost comis de acuzat, judecătorul trebuie să declare aceasta prin sentinţă şi să-l absolve pe acuzat, chiar dacă în acelaşi timp se constată că acţiunea penală s-a stins.