CAPITOLUL III
DESPRE ACTELE ADMINISTRATIVE

Can. 1510 - § 1. (cf 35) Actele administrative pot fi puse de către cei ce deţin puterea executivă de conducere, în limitele competenţei lor, precum şi de către cei cărora li se cuvine această putere în mod explicit sau implicit, fie prin dreptul însuşi, fie în virtutea unei delegaţii legitime.
         § 2. Actele administrative sunt mai ales:
         1° (cf 48) decretele prin care se dă o decizie pentru un caz special sau prin care are loc prevederea canonică;
         2° (cf 49) preceptele singulare, prin care se impune în mod direct şi legitim unei persoane sau unor persoane determinate să facă sau să omită ceva, mai ales în vederea urgentării respectării legii;
         3° (cf 59) rescriptele, prin care se acordă un privilegiu, o dispensă, o permisiune, sau o altă graţie.

Can. 1511 - (cf 54 § 1) Actul administrativ are efect din momentul în care este intimat sau, în cazul rescriptelor, din momentul în care este dată scrisoarea; în schimb, dacă aplicarea unui act administrativ se încredinţează unui executor, are efect din momentul executării.

Can. 1512 - § 1. (36 § 1-2) Actul administrativ trebuie înţeles conform sensului propriu al cuvintelor şi conform uzului vorbirii comune şi nu trebuie extins la alte cazuri pe lângă cele exprese.
         § 2. (36 § 1 b) În cazul dubiilor, actul administrativ care se referă la litigii, la ameninţarea sau aplicarea unor pedepse, care restrâng drepturile unei persoane, care lezează drepturile câştigate de alţii sau este contrar unei legi ce avantajează pe privaţi [=persoane particulare], se interpretează în mod strict; altfel în sens larg.
         § 3. (= 77 b) În cazul privilegiilor trebuie folosită întotdeauna acea interpretare care să-i permită celui căruia i s-a acordat privilegiul să obţină în mod real o graţie oarecare.
         § 4. (= 92) Nu numai dispensa, ci însăşi puterea de a dispensa, acordată pentru un anumit caz, este supusă interpretării stricte.

Can. 1513 - § 1. (cf 73) Printr-o lege contrară nici un act administrativ nu se revocă, exceptând cazul în care se prevede altfel în legea însăşi, sau dacă legea a fost emisă de autoritatea superioară a celui care a emis actul administrativ.
         § 2. (cf 81) Actul administrativ nu încetează odată cu încetarea dreptului celui care l-a emis, exceptând cazul în care este prevăzut expres altfel.
         § 3. (= 47) Revocarea unui act administrativ printr-un alt act administrativ al autorităţii competente obţine efectul doar din momentul intimării persoanei pentru care a fost dat.
         § 4. (93) Dispensa care are o trăsătură succesivă încetează şi cu încetarea sigură şi totală a cauzei iniţiale.
         § 5. (58 § 1) Decretul sau preceptul singular încetează să mai aibă putere şi dacă încetează legea pentru care executare a fost dată; un precept singular încetează de asemenea odată cu încetarea dreptului celui care a prescris, exceptând cazul în care a fost impus printr-un document legitim.

Can. 1514 - (= 37) Actul administrativ care priveşte forul extern, rămânând neschimbate cann. 1520, § 2 şi 1527, trebuie consemnat în scris; tot astfel şi actul executării sale, dacă se face sub formă de încredinţare.

Can. 1515 - (= 38) Actul administrativ, chiar dacă este vorba de un rescript dat din proprie iniţiativă, este lipsit de efect ori de câte ori lezează drepturile câştigate ale altora, sau este contrar legii sau obiceiului legitim, exceptând cazul în care autoritatea competentă a adăugat în mod expres o clauză derogatorie.

Can. 1516 - (cf 39) Condiţiile în actele administrative se consideră adăugate pentru validitate doar ori de câte ori sunt exprimate prin particulele: si, nisi, dummodo, sau prin intermediul unei alte expresii, cu aceeaşi semnificaţie în limba naţională.