CAPITOLUL II
DESPRE CALCULAREA TIMPULUI

Can. 1543 - (= 200) Dacă dreptul nu prevede altfel, în mod expres, timpul se calculează conform canoanelor care urmează.

Can. 1544 - § 1. (= 201) Prin timp continuu se înţelege [timpul] care nu suferă nici o întrerupere.
         § 2. Prin timp util se înţelege [timpul] care, pentru cel care îşi exercită sau îşi urmăreşte dreptul său, nu trece pentru cel care îl ignoră sau pentru cel care nu poate acţiona.

Can. 1545 - § 1. (cf 202) În drept, prin zi se înţelege un interval care constă în 24 de ore calculate continuu, şi începe la miezul nopţii; prin săptămână, un interval de 7 zile; prin lună, un interval de 30 de zile; prin an, un interval de 365 de zile, exceptând cazul în care se spune că luna şi anul trebuie înţelese aşa cum sunt în calendar.
         § 2. Dacă timpul este continuu, luna şi anul trebuie înţelese aşa cum sunt în calendar.

Can. 1546 - § 1. (= 203) Ziua de la care începe calculul nu se socoteşte în termen, exceptând cazul în care începutul acestuia coincide cu începutul zilei, sau este prevăzut altfel în mod expres de drept.
         § 2. Ziua spre care se îndreaptă calculul se socoteşte în termen, care, dacă timpul constă din una sau mai multe luni sau ani, din una sau mai multe săptămâni, ia sfârşit cu trecerea ultimei zile cu acelaşi număr, sau dacă luna nu are zi cu acelaşi număr, odată cu trecerea ultimei zile a lunii.