CAPITOLUL II
DESPRE PĂSTRAREA RITURILOR

Can. 39 - Riturile Bisericilor orientale, ca patrimoniu al Bisericii universale a lui Hristos în care străluceşte tradiţia care derivă de la Apostoli, prin intermediul Părinţilor şi care afirmă divina unitate în varietate a credinţei catolice, trebuie să fie respectate şi promovate cu religiozitate.

Can. 40 - § 1. Ierarhii care prezidează Bisericile sui iuris şi toţi ceilalţi Ierarhi trebuie să se îngrijească cu maxima sârguinţă de păstrarea fidelă şi de respectarea exactă a ritului propriu şi să nu admită schimbări în acesta decât din motive de progres organic al acestuia, ţinând seama de bunăvoinţa reciprocă şi de unitatea creştinilor.
         § 2. Toţi ceilalţi clerici şi membri ai institutelor de viaţă consacrată sunt obligaţi să respecte cu fidelitate ritul propriu şi să dobândească o mai bună cunoaştere şi o respectare tot mai perfectă a acestuia.
         § 3. Chiar şi ceilalţi credincioşi creştini trebuie să se îngrijească de cunoaşterea şi preţuirea propriului rit şi sunt obligaţi să îl respecte oriunde, cu excepţia cazul în care ceva este exclus de drept.

Can. 41 - Credincioşii creştini ai oricărei Biserici sui iuris, chiar şi cei ai Bisericii latine, care prin funcţie, minister sau însărcinare au relaţii frecvente cu credincioşii creştini ai unei alte Biserici sui iuris, trebuie să fie pregătiţi cu grijă în ceea ce priveşte cunoaşterea şi cultivarea ritului acelei Biserici, în raport cu importanţa funcţiei, a ministerului sau a însărcinării de îndeplinit.