CAPITOLUL II
DESPRE COLEGIUL EPISCOPILOR

Can. 49 - (= 336) Colegiul Episcopilor, al cărui cap este Pontiful Roman şi ale cărui membre sunt Episcopii în virtutea hirotonirii sacramentale şi prin comuniunea ierarhică dintre Capul Colegiului şi membre, şi în care corpul apostolic persistă în mod continuu, împreună cu capul său şi niciodată fără acesta, este de asemenea subiect de putere supremă şi deplină asupra Bisericii universale.

Can. 50 - § 1. (= 337) Colegiul Episcopilor îşi exercită în mod solemn puterea asupra Bisericii universale în Conciliul Ecumenic.
         § 2. Colegiul Episcopilor îşi exercită aceeaşi putere prin intermediul acţiunii unite a Episcopilor răspândiţi în lume, dacă aceasta este stabilită ca atare sau primită în mod liber de Pontiful Roman, astfel încât să devină un adevărat act colegial.
         § 3. Este de competenţa Pontifului Roman ca, în funcţie de necesităţile Bisericii, să aleagă şi să promoveze modurile prin care Colegiul Episcopilor îşi exercită în mod colegial funcţia asupra Bisericii universale.

Can. 51 - § 1. (= 338) Este doar de competenţa Pontifului Roman să convoace Conciliul Ecumenic, să-l prezideze personal sau prin alţii, precum şi să transfere Conciliul, să-l suspende sau să-l dizolve şi să-i aprobe decretele.
         § 2. Este de competenţa aceluiaşi Pontif Roman să determine problemele ce vor fi tratate în Conciliul Ecumenic şi să constituie regulamentul ce va fi respectat în acelaşi Conciliu; Părinţii Conciliului Ecumenic pot adăuga la temele propuse de Pontiful Roman şi altele care vor fi supuse aprobării aceluiaşi Pontif Roman.

Can. 52 - § 1. (= 339) Au dreptul şi obligaţia de a participa cu vot deliberativ la Conciliul Ecumenic toţi Episcopii membri ai Colegiului Episcopilor.
         § 2. La Conciliul Ecumenic mai pot fi chemaţi de către autoritatea supremă a Bisericii şi alte persoane care nu sunt învestite cu demnitatea episcopală; aceeaşi autoritate supremă este competentă în determinarea rolului lor în Conciliu.

Can. 53 - (340) Dacă se întâmplă ca Scaunul Apostolic să devină vacant în timpul desfăşurării Conciliului Ecumenic, acesta este întrerupt prin dreptul însuşi, până când noul Pontif Roman va dispune continuarea sau dizolvarea lui.

Can. 54 - § 1. (341 § 1) Decretele Conciliului Ecumenic nu au puterea de a obliga dacă nu au fost aprobate de Pontiful Roman împreună cu Părinţii Conciliului, confirmate şi promulgate prin ordonanţa acestuia.
         § 2. Au nevoie de această confirmare şi promulgare pentru a avea puterea de a obliga şi decretele pe care le emite Colegiul Episcopilor atunci când face o acţiune într-adevăr colegială după un alt mod indicat sau primit în mod liber de Pontiful Roman.