TITLUL IV
DESPRE BISERICILE PATRIARHALE

Can. 55 - Conform celei mai vechi tradiţii a Bisericii, deja recunoscută de către primele Concilii Ecumenice, în Biserică rămâne în vigoare instituţia patriarhală; de aceea Patriarhii Bisericilor orientale, care prezidează fiecare în parte Biserica patriarhală ca părinte şi cap, trebuie trataţi cu o onoare deosebită.

Can. 56 - Patriarhul este un Episcop căruia îi revine puterea peste toţi Episcopii şi Mitropoliţii, precum şi peste credincioşii creştini ai Bisericii pe care o prezidează, conform normei dreptului aprobat de autoritatea supremă a Bisericii.

Can. 57 - § 1. Întemeierea, reînfiinţarea, transferarea şi suprimarea Bisericilor patriarhale sunt rezervate autorităţii supreme a Bisericii.
         § 2. Numai autoritatea supremă a Bisericii poate schimba titlul recunoscut sau concesionat în mod legitim fiecărei Biserici patriarhale.
         § 3. Biserica patriarhală trebuie să aibă, în limitele propriului teritoriu, acelaşi sediu cu reşedinţa Patriarhului, dacă este posibil în oraşul principal al cărui titlu îl deţine Patriarhul; acest sediu nu poate fi transferat decât din motive foarte grave, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale şi cu aprobarea Pontifului Roman.

Can. 58 - Patriarhii Bisericilor orientale au întâietate în toată lumea peste toţi Episcopii de orice grad, respectând însă normele speciale de precedenţă stabilite de Pontiful Roman.

Can. 59 - § 1. Patriarhii Bisericilor orientale, chiar dacă în timp urmează unii altora, sunt egali în demnitatea patriarhală, rămânând neschimbată între ei precedenţa de onoare.
         § 2. Ordinea precedenţei Sediilor patriarhale ale Bisericilor orientale este: primul loc îl deţine Sediul Constantinopolitan, după care cel Alexandrin, apoi cel Antiohian şi în final cel Ierusalimitan.
         § 3. Întâietatea între toţi Patriarhii Bisericilor orientale este orânduită după vechimea Sediului patriarhal.
         § 4. Între Patriarhii Bisericilor orientale care au unul şi acelaşi titlu, dar care prezidează Biserici patriarhale diferite, are întâietate cel care a fost promovat primul la demnitatea patriarhală.

Can. 60 - § 1. Patriarhul, în bisericile care sunt destinate credincioşilor creştini ai Bisericii pe care o prezidează şi în celebrările liturgice ale aceleiaşi Biserici, are precedenţa asupra tuturor celorlalţi Patriarhi, chiar dacă sunt de grad mai înalt prin titlul de Sediu sau dacă au fost promovaţi mai devreme.
         § 2. Patriarhul, care deţine în prezent puterea patriarhală, are întâietate faţă de cei care încă păstrează titlul unui Sediu patriarhal avut înainte.

Can. 61 - Patriarhul poate avea un procurator pe lângă Scaunul Apostolic, numit de el însuşi cu aprobarea dată în prealabil către Pontiful Roman.

Can. 62 - Patriarhul care a renunţat la funcţia sa îşi păstrează titlul şi onorurile, mai ales în celebrările liturgice; are şi dreptul să i se repartizeze o locuinţă demnă, cu consimţământul său, şi de asemenea să i se asigure mijloacele necesare existenţei sale din bunurile Bisericii patriarhale, pentru a trăi decent, corespunzător propriului titlu, rămânând neschimbat can. 60 § 2, cu privire la precedenţă.