CAPITOLUL V
DESPRE SCAUNUL PATRIARHAL VACANT SAU ÎMPIEDICAT

Can. 126 - § 1. Scaunul patriarhal devine vacant prin moartea sau renunţarea Patriarhului.
         § 2. Acceptarea renunţării Patriarhului este de competenţa Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, după consultarea Pontifului Roman, exceptând cazul în care Patriarhul nu a fost audiat direct de către Pontiful Roman.

Can. 127 - Când Scaunul patriarhal este vacant, dacă dreptul particular nu stabileşte altfel, Administratorul Bisericii patriarhale este Episcopul cel mai în vârstă în hirotonirea episcopală, dintre Episcopii curiei patriarhale sau, dacă aceştia lipsesc, dintre Episcopii care sunt membri ai Sinodului permanent.

Can. 128 - Administratorul Bisericii patriarhale este cel care:
         1° anunţă imediat Pontiful Roman precum şi toţi Episcopii Bisericii patriarhale despre vacanţa Scaunului patriarhal;
         2° urmăreşte cu grijă sau caută ca şi alţii să îndeplinească normele speciale pe care le prescrie dreptul comun sau particular, sau dispoziţia Pontifului Roman, dacă este dată, după diversele împrejurări în care a avut loc vacanţa Scaunului patriarhal;
         3° convoacă Episcopii la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale pentru alegerea Patriarhului şi dispune toate celelalte lucruri necesare pentru acelaşi Sinod.

Can. 129 - Administratorul Bisericii patriarhale, în eparhia Patriarhului, în mănăstirile stavropighii şi în locurile unde nu este înfiinţată nici eparhie nici exarhat, are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi Administratorul unei eparhii vacante.

Can. 130 - § 1. Administratorului Bisericii patriarhale îi revine puterea ordinară a Patriarhului, excluzând toate cele ce nu se pot face decât cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.
         § 2. Administratorul Bisericii patriarhale nu îi poate îndepărta din funcţie pe Protosincelul sau pe Sincelii eparhiei Patriarhului, nici nu poate inova ceva în timpul vacanţei Scaunului patriarhal.
         § 3. Cu toate că este lipsit de prerogativele Patriarhului, Administratorul Bisericii patriarhale îi precede pe toţi Episcopii aceleiaşi Biserici, însă nu în Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale la alegerea Patriarhului.

Can. 131 - Administratorul Bisericii patriarhale trebuie să dea socoteală noului Patriarh, cât mai repede, despre administraţia sa.

Can. 132 - § 1. Dacă Scaunul patriarhal este atât de împiedicat de o cauză oarecare încât Patriarhul nu poate comunica nici prin scrisori cu Episcopii eparhiali ai Bisericii pe care o prezidează, conducerea Bisericii patriarhale îi revine, conform normei can. 130, Episcopului eparhial mai în vârstă în hirotonirea episcopală în interiorul limitelor teritoriului aceleiaşi Biserici, dacă el însuşi nu este împiedicat, exceptând cazul în care Patriarhul a desemnat alt Episcop sau, în caz de necesitate extremă, chiar un preot.
         § 2. Dacă Patriarhul este atât de împiedicat încât nu poate comunica nici măcar prin scrisori cu credincioşii creştini ai propriei eparhii, conducerea aceleiaşi eparhii îi revine Protosincelului; dacă şi acesta este împiedicat, conducerea îi revine celui pe care Patriarhul l-a desemnat sau celui care conduce între timp Biserica patriarhală.
         § 3. Cel care între timp preia conducerea, va înştiinţa cât mai repede Pontiful Roman despre Scaunul patriarhal împiedicat şi despre preluarea conducerii.