TITLUL VII
DESPRE EPARHII ŞI EPISCOPI

CAPITOLUL I
DESPRE EPISCOPI

Can. 177 - § 1. (= 369) Eparhia este o parte din poporul lui Dumnezeu, încredinţată grijii pastorale a Episcopului, în cooperare cu preoţii săi, astfel încât, ataşată de Păstorul său şi unită de el în Sfântul Spirit, prin Evanghelie şi Euharistie, să constituie o Biserică particulară, în care este cu adevărat prezentă şi lucrează Biserica lui Hristos, una, sfântă, catolică şi apostolică.
         § 2. La întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, se va respecta can. 85, § 1; în celelalte cazuri, întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor este doar de competenţa Scaunului Apostolic.

Can. 178 - (cf 381) Episcopul eparhial, adică cel căruia îi este încredinţată eparhia spre păstorire în nume propriu, o guvernează ca vicar şi trimis al lui Hristos; puterea pe care o exercită acesta personal în numele lui Hristos, este proprie, ordinară şi imediată, chiar dacă în ultimă instanţă exercitarea aceleiaşi puteri este guvernată de autoritatea supremă a Bisericii şi poate fi circumscrisă în anumite limite, pentru utilitatea Bisericii sau a credincioşilor creştini.

Can. 179 - (cf 376) Episcopii cărora nu le-a fost încredinţată o eparhie de guvernat, în nume propriu, orice altă funcţie exercită sau au exercitat în Biserică, se numesc Episcopi titulari.