Art. II
Despre drepturile şi îndatoririle Episcopilor eparhiali

Can. 190 - (= 393) În toate problemele juridice ale eparhiei Episcopul eparhial o reprezintă prin persoana sa.

Can. 191 - § 1. (= 391) Episcopul eparhial este cel care conduce eparhia care îi este încredinţată, cu putere legislativă, executivă şi judecătorească.
         § 2. Episcopul eparhial exercită puterea legislativă prin el însuşi; exercită puterea executivă fie prin el, fie prin Protosincel sau Sinceli, iar puterea judecătorească fie prin el, fie prin Vicarul judecătoresc şi judecători.

Can. 192 - § 1. (cf 383 § 1) În exercitarea funcţiei sale pastorale, Episcopul eparhial se va îngriji de toţi credincioşii creştini încredinţaţi lui, indiferent de vârstă, de stare, de naţiune sau de Biserică sui iuris, fie că locuiesc în teritoriul eparhiei, fie că trăiesc acolo temporar, îndreptându-se cu suflet apostolic spre cei care, prin starea lor de viaţă, nu pot beneficia suficient de grija pastorală ordinară, precum şi spre cei care s-au îndepărtat de practicarea religiei.
         § 2. Episcopul eparhial se va îngriji în mod special ca toţi credincioşii creştini încredinţaţi grijii sale să favorizeze unitatea între creştini, potrivit principiilor aprobate de Biserică.
         § 3. (§ 4) Episcopul eparhial îi va considera încredinţaţi sieşi, în Domnul, şi pe cei nebotezaţi, şi se va îngriji să strălucească şi pentru ei caritatea lui Hristos, prin mărturia credincioşilor creştini care trăiesc în comuniunea bisericească.
         § 4. (= 384 a) Episcopul eparhial îi va urmări cu deosebită grijă pe preoţi, îi va audia ca ajutoare şi consilieri, le va apăra drepturile şi va avea grijă să-şi îndeplinească obligaţiile specifice stării lor şi să aibă la dispoziţie mijloacele şi instituţiile de care au nevoie pentru cultivarea vieţii spirituale şi intelectuale.
         § 5. (cf 384 b) Episcopul eparhial va căuta să ia măsuri, conform normei dreptului, pentru o subzistenţă corespunzătoare, pentru prevederea şi siguranţa socială corespunzătoare, precum şi pentru asistenţa sanitară a clericilor şi a familiilor lor, dacă sunt căsătoriţi.

Can. 193 - § 1. (cf 384 b) Episcopul eparhial în a cărui grijă au fost încredinţaţi credincioşii creştini ai unei alte Biserici sui iuris, are obligaţia gravă să ia toate măsurile pentru ca aceşti credincioşi creştini să păstreze ritul propriei Biserici, să-l cultive şi să-l respecte după puterile lor şi să favorizeze relaţiile cu autoritatea superioară a aceleiaşi Biserici.
         § 2. (= 383 § 2) Episcopul eparhial va prevedea măsuri pentru necesităţile spirituale ale acestor credincioşi creştini, pe cât posibil, prin preoţii sau parohii aceleiaşi Biserici sui iuris şi chiar prin credincioşii creştini, sau chiar printr-un Sincel, constituit pentru îngrijirea acestor credincioşi creştini.
         § 3. Episcopii eparhiali care constituie astfel de preoţi, de parohi sau Sinceli pentru grija credincioşilor creştini ai Bisericilor patriarhale, vor lua legătura cu Patriarhii cei interesaţi şi, dacă sunt de acord, vor acţiona prin propria autoritate, înştiinţând cât mai repede Scaunul Apostolic; dacă însă Patriarhii nu sunt de acord, indiferent din ce motiv, chestiunea va fi transmisă Scaunului Apostolic.

Can. 194 - (= 383 § 2) Episcopul eparhial poate acorda demnităţi clericilor supuşi lui, excluşi fiind toţi ceilalţi, însă oricum conform normelor dreptului particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 195 - (= 385) Episcopul eparhial va sprijini la maxim vocaţiile sacerdotale, diaconale, monahale şi ale celorlalţi membri ai institutelor de viaţă consacrată şi misionare.

Can. 196 - § 1. (= 386 § 1) Episcopul eparhial are obligaţia de a propune şi de a explica credincioşilor creştini adevărurile de credinţă care trebuie crezute şi aplicate în practică, predicând el însuşi frecvent; de asemenea, se va îngriji să fie respectate cu toată grija prescrierile dreptului care privesc slujirea cuvântului lui Dumnezeu, mai ales omilia şi instruirea catehetică, în aşa fel încât tuturor să le fie transmisă în întregime doctrina creştină.
         § 2. Episcopul eparhial va apăra cu fermitate integritatea şi unitatea credinţei.

Can. 197 - (= 387) Episcopul eparhial, conştient de obligaţia sa de a oferi exemplu de sfinţenie în caritate, umilinţă şi simplitate a vieţii, se va angaja prin toate mijloacele să promoveze sfinţenia credincioşilor creştini, după vocaţia proprie fiecăruia şi, întrucât este principalul administrator al tainelor lui Dumnezeu, se va strădui astfel încât credincioşii creştini încredinţaţi grijii sale să crească în har prin frecventarea sacramentelor şi mai ales prin participarea la Divina Liturghie şi, în plus, să cunoască pe deplin misterul pascal şi să-l trăiască astfel încât să formeze un Trup unic în unitatea carităţii lui Hristos.

Can. 198 - (cf 388) Episcopul eparhial va celebra frecvent Divina Liturghie pentru poporul eparhiei încredinţate lui; de asemenea, trebuie să celebreze şi în zilele prescrise de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 199 - § 1. (cf 835 § 1) Episcopul eparhial, în calitate de conducător, promotor şi apărător al întregii vieţi liturgice în eparhia încredinţată lui, se va îngriji ca aceasta să fie sprijinită cât mai mult posibil şi să fie organizată după prescrierile şi obiceiurile legitime propriei Biserici sui iuris.
         § 2. (cf 503) Episcopul eparhial se va îngriji ca în propria biserică catedrală să se celebreze cel puţin o parte a laudelor divine, chiar zilnic, conform obiceiurilor legitime ale propriei Biserici sui iuris; de asemenea, ca în fiecare parohie să se celebreze laudele divine, pe cât posibil în zilele de duminică şi de sărbătoare, ca şi la solemnităţile deosebite şi în ajunul lor.
         § 3. (cf 389) Episcopul eparhial va conduce frecvent laudele divine în biserica catedrală sau în altă biserică, mai ales în zilele de sărbătoare de poruncă şi la alte solemnităţi, când participă o parte notabilă din popor.

Can. 200 - (cf 390) Este de datoria Episcopului eparhial să celebreze în toată eparhia funcţiunile sacre care, conform prescrierilor cărţilor liturgice, vor fi celebrate de el însuşi în mod solemn, îmbrăcat cu toate însemnele pontificale, nu însă şi în afara limitelor propriei eparhii, fără consimţământul expres sau cel puţin presupus în mod raţional al Episcopului eparhial.

Can. 201 - § 1. (= 392) Întrucât Episcopul eparhial trebuie să apere unitatea Bisericii universale, are obligaţia de a promova disciplina bisericească comună precum şi de a stărui pentru respectarea tuturor legilor bisericeşti şi a obiceiurilor legitime.
         § 2. Episcopul eparhial va veghea să nu se strecoare abuzuri în disciplina bisericească, mai ales în ceea ce priveşte slujirea cuvântului lui Dumnezeu, celebrarea sacramentelor şi sacramentalelor, cultul lui Dumnezeu şi al Sfinţilor, în îndeplinirea voinţelor pioase.

Can. 202 - Episcopii eparhiali ai mai multor Biserici sui iuris, care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, se vor îngriji să favorizeze unitatea de acţiune, împreunându-şi părerile în întâlniri periodice şi, unindu-şi forţele, să susţină operele comune îndreptate spre un progres mai potrivit binelui religiei şi supravegherea mai eficientă a disciplinei bisericeşti.

Can. 203 - § 1. (= 394) Episcopul eparhial va favoriza în eparhie diferitele forme de apostolat şi se va îngriji să coordoneze sub conducerea sa toate operele de apostolat, respectând specificul propriu în toată eparhia sau în districtele ei particulare.
         § 2. Episcopul eparhial va stărui asupra obligaţiei pe care o au credincioşii creştini de a practica apostolatul în funcţie de starea şi aptitudinile fiecăruia, şi îi va îndemna, în funcţie de necesităţile locului şi timpului, să participe la diferitele opere de apostolat şi să le susţină.
         § 3. Episcopul eparhial va promova asociaţiile credincioşilor creştini care urmăresc direct sau indirect un scop spiritual întemeindu-le, aprobându-le, lăudându-le sau recomandându-le, dacă aşa este mai potrivit, conform normei dreptului.

Can. 204 - § 1. (= 395) Episcopul eparhial, chiar dacă are Episcop coadjutor sau Episcop auxiliar, are obligaţia de a locui în propria eparhie.
         § 2. Exceptând cazul în care obligaţiile cer în mod legitim absenţa din propria eparhie, Episcopul eparhial poate să lipsească din eparhia sa, pentru motive întemeiate, în fiecare an, nu mai mult de o lună neîntreruptă sau întreruptă, cu condiţia să aibă grijă ca, prin absenţa sa, eparhia să nu sufere vreo daună.
         § 3. În zilele solemnităţilor principale stabilite de dreptul particular, conform tradiţiei propriei Biserici sui iuris, Episcopul eparhial nu va lipsi din eparhia proprie decât pentru un motiv grav.
         § 4. Dacă un Episcop eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale a fost absent în mod nelegitim mai mult de şase luni din eparhia încredinţată lui, Patriarhul va înainta imediat chestiunea Pontifului Roman; în celelalte cazuri o va face Mitropolitul sau, dacă însuşi Mitropolitul a fost absent în mod nelegitim, o va face Episcopul eparhial cel mai în vârstă în hirotonirea episcopală, supus aceluiaşi Mitropolit.

Can. 205 - § 1. (= 396 § 1) Episcopul eparhial are obligaţia să facă vizite canonice anuale în întreaga eparhie sau într-o parte din ea, astfel încât cel puţin tot la cinci ani să viziteze canonic întreaga eparhie personal sau, dacă este împiedicat în mod legitim, prin intermediul Episcopului coadjutor sau a Episcopului auxiliar, sau prin intermediul Protosincelului sau a Sincelului, sau prin intermediul unui alt preot.
         § 2. (= 397) Sunt supuse vizitei canonice a Episcopului eparhial persoanele, institutele catolice, lucrurile şi locurile sacre care sunt în limitele eparhiei.
         § 3. Episcopul eparhial îi poate vizita pe membrii institutelor călugăreşti sau ai societăţilor de viaţă comună după model călugăresc, de drept pontifical sau patriarhal şi casele lor numai în cazurile prevăzute în mod expres de drept.

Can. 206 - § 1. (cf 399 § 1) Episcopul eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale are obligaţia de a prezenta Patriarhului la fiecare cinci ani o dare de seamă despre starea eparhiei încredinţate lui, după modul stabilit de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale; Episcopul va trimite cât mai repede o copie a dării de seamă Scaunului Apostolic.
         § 2. Ceilalţi Episcopi eparhiali trebuie să prezinte aceiaşi dare de seamă, la fiecare cinci ani, Scaunului Apostolic şi, dacă este vorba de Episcopii vreunei Biserici patriarhale sau Biserici mitropolitane sui iuris, vor trimite cât mai repede o copie a dării de seamă Patriarhului sau Mitropolitului.

Can. 207 - (cf 383 § 2) Episcopul eparhial al oricărei Biserici sui iuris, chiar şi al Bisericii latine, va informa Scaunul Apostolic cu ocazia dării de seamă cincinale asupra stării şi necesităţilor credincioşilor creştini care, cu toate că sunt înscrişi în altă Biserică sui iuris, au fost încredinţaţi grijii sale.

Can. 208 - § 1. (= 400 § 1) Episcopul eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, în decurs de cinci ani de la înscăunarea sa, va efectua vizita la Roma, dacă se poate împreună cu Patriarhul, pentru a venera mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi se va prezenta succesorului Sfântului Petru în primatul Bisericii universale.
         § 2. Ceilalţi Episcopi eparhiali trebuie să efectueze vizita la Roma, la fiecare cinci ani, personal sau, dacă sunt împiedicaţi în mod legitim, prin intermediul altcuiva; însă, dacă este vorba de Episcopii vreunei Biserici patriarhale, este de dorit ca vizita, cel puţin de câteva ori, să fie făcută împreună cu Patriarhul.

Can. 209 - § 1. Episcopul eparhial trebuie să-l pomenească înaintea tuturor pe Pontiful Roman, în semn de comuniune deplină cu el, în Divina Liturghie şi în laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice, şi va avea grijă ca şi ceilalţi clerici ai eparhiei să o facă cu fidelitate.
         § 2. Episcopul eparhial va fi pomenit de toţi clericii în Divina Liturghie şi în laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice.

Can. 210 - § 1. (= 401 §§ 1-2) Episcopul eparhial care a împlinit vârsta de şaptezeci şi cinci de ani sau care, datorită sănătăţii şubrede sau a altui motiv grav, se dovedeşte mai puţin apt pentru îndeplinirea funcţiei sale, este rugat să prezinte renunţarea la funcţie.
         § 2. Renunţarea la funcţie a unui Episcop eparhial va fi prezentată Patriarhului, dacă este vorba de un Episcop eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale; în celelalte cazuri renunţarea va fi prezentată Pontifului Roman şi, în plus, dacă Episcopul aparţine Bisericii patriarhale, va fi notificată Patriarhului cât mai repede.
         § 3. Pentru acceptarea renunţării, Patriarhul are nevoie de consimţământul Sinodului permanent, exceptând cazul în care în prealabil s-a făcut invitaţie la renunţare de către Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale.

Can. 211 - § 1. (= 402) Episcopul eparhial a cărui renunţare la funcţie a fost acceptată, obţine titlul de Episcop emerit al eparhiei pe care a condus-o şi poate păstra sediul locuinţei sale în aceeaşi eparhie, exceptând situaţia în care, în anumite cazuri, prin împrejurări speciale, Scaunul Apostolic sau, dacă este vorba de o eparhie situată în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, Patriarhul cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, a prevăzut altfel.
         § 2. (cf § 2) Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor trebuie să se îngrijească să se ia măsuri pentru o întreţinere corespunzătoare şi demnă pentru Episcopului emerit, ţinând seama totuşi de obligaţia primordială pe care o are eparhia pe care a servit-o.