Art. IV
Despre scaunul eparhial vacant sau împiedicat

Can. 219 - (= 416) Scaunul eparhial devine vacant prin moartea, renunţarea, transferarea şi prin destituirea Episcopului eparhial.

Can. 220 - Cu privire la scaunele eparhiale vacante, situate în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, pe lângă cann. 225-232, şi rămânând neschimbate cann. 222 şi 223, se vor respecta următoarele:
         1° Patriarhul va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic despre vacanţa scaunului eparhial;
         2° până la numirea Administratorului eparhial, puterea ordinară a Episcopului eparhial trece la Patriarh, exceptând cazul în care este prevăzut altfel prin dreptul particular al Bisericii patriarhale sau de către Pontiful Roman;
         3° Patriarhul este cel care numeşte Administratorul eparhiei în decurs de o lună utilă de la împlinirea aducerii la cunoştinţă a vacanţei scaunului eparhial, după consultarea Episcopilor curiei patriarhale, dacă aceştia există, altfel după consultarea Sinodului permanent; după trecerea inutilă a lunii, numirea Administratorului este încredinţată Scaunului Apostolic;
         4° Administratorul eparhiei, prin depunerea mărturisirii de credinţă în faţa Patriarhului, obţine puterea pe care totuşi nu o va exercita decât după ce a luat posesiunea canonică a funcţiei, care are loc prin prezentarea scrisorii referitoare la numirea sa, colegiului consilierilor eparhiali;
         5° Patriarhul este cel care se va îngriji, astfel încât scaunului eparhial vacant să-i fie dat cât mai repede un Episcop eparhial demn şi potrivit, fără a depăşi timpul stabilit prin dreptul comun.

Can. 221 - Cu excepţia scaunelor eparhiale vacante despre care este vorba în can. 220, în celelalte cazuri de scaun eparhial vacant, pe lângă cann. 225-232, şi rămânând neschimbate cann. 222 şi 223, se vor respecta următoarele:
         1° Mitropolitul, sau altfel cel care prezidează, conform normei can. 271, § 5, colegiul consilierilor eparhiali, va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic despre vacanţa scaunului eparhial şi, dacă este vorba de o eparhie a unei Biserici patriarhale, şi pe Patriarh;
         2° (419) conducerea eparhiei, exceptând cazul în care Scaunul Apostolic a prevăzut altfel, trece, până la instituirea Administratorului eparhial, la Episcopul auxiliar sau, dacă sunt mai mulţi, la Episcopul auxiliar cel mai vârstă în hirotonirea episcopală sau, dacă nu există un Episcop auxiliar, la colegiul consilierilor eparhiali; cei amintiţi mai înainte conduc interimar eparhia cu puterea pe care dreptul comun o recunoaşte Protosincelului;
         3° (cf 421 § 1) colegiul consilierilor eparhiali, în decurs de opt zile de la împlinirea aducerii la cunoştinţă a vacanţei scaunului eparhial, trebuie să aleagă Administratorul eparhial, însă, pentru validitatea alegerii, se cere majoritatea absolută a voturilor membrilor aceluiaşi colegiu;
         4° (421 § 2) dacă în decurs de opt zile nu a fost ales Administratorul eparhial, sau dacă cel ales nu îndeplineşte condiţiile cerute de can. 227, § 2 pentru validitatea alegerii, numirea administratorului eparhial este încredinţată Mitropolitului sau, dacă acesta lipseşte sau este împiedicat, Scaunului Apostolic;
         5° Administratorul eparhiei, legitim ales sau numit, obţine imediat puterea şi nu are nevoie de nici o confirmare; despre alegerea sa sau despre numirea de către Mitropolit, el va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic şi, dacă aparţine unei Biserici patriarhale, şi pe Patriarh.

Can. 222 - (cf 409 § 1) Episcopul coadjutor, cu condiţia să fi luat deja posesiunea canonică a funcţiei sale, odată cu vacanţa scaunului eparhial, devine prin dreptul însuşi Administratorul eparhiei, până când va fi înscăunat ca Episcop eparhial.

Can. 223 - (cf 418 § 1) În cazul transferării la alt scaun eparhial, Episcopul trebuie să ia posesiunea canonică a noii eparhii în decurs de două luni de la comunicarea transferării; între timp însă, în precedenta eparhie:
         1° are drepturile şi obligaţiile Administratorului eparhiei;
         2° păstrează privilegiile onorifice ale Episcopilor eparhiali;
         3° primeşte integral veniturile funcţiei precedente.

Can. 224 - § 1. (cf 481 § 2) Protosincelul şi Sincelii, odată cu scaunul eparhial vacant, îşi încetează imediat funcţia, exceptând cazul în care sunt:
         1° Episcopi hirotoniţi;
         2° constituiţi în eparhia Patriarhului;
         3° constituiţi într-o eparhie situată în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, până când Administratorul eparhial ia posesiunea canonică a funcţiei sale.
         § 2. (417) Ceea ce a fost făcut în mod legitim de către Protosincel şi Sinceli are vigoare până la primirea ştirii certe despre vacanţa scaunului eparhial care, odată cu vacanţa scaunului eparhial, îşi încetează imediat funcţia.
         § 3. (409 § 2) Episcopul auxiliar, odată cu vacanţa scaunului eparhial, îşi păstrează puterile conferite de drept şi de exercitat sub autoritatea Administratorului eparhiei, pe care le avea ca Protosincel sau Sincel în timpul scaunului eparhial ocupat, exceptând cazul în care este altfel stabilit de către Scaunul Apostolic sau de dreptul particular al propriei Biserici patriarhale.

Can. 225 - § 1. (= 423) Se alege sau se numeşte un singur Administrator eparhial, obiceiul contrar fiind dezaprobat.
         § 2. Dacă economul eparhial devine Administrator eparhial, consiliul pentru problemele economice va alege interimar un alt econom eparhial.

Can. 226 - (437) La instituirea Administratorului eparhial, nici Patriarhul şi nici colegiul consilierilor eparhiali nu pot reţine pentru sine o parte a puterii, nici determina durata exercitării funcţiei, nici prestabili alte restricţii.

Can. 227 - § 1. (cf 425) Administratorul eparhiei se va distinge prin integritate, evlavie, doctrină sănătoasă şi înţelepciune.
         § 2. În funcţia de Administrator eparhial poate fi ales sau numit valid numai un Episcop sau un preot care nu este ţinut de legătura căsătoriei, care a împlinit vârsta de treizeci şi cinci de ani şi nu a fost deja ales, numit sau transferat la acelaşi scaun eparhial; dacă aceste condiţii au fost încălcate, actele celui care a fost ales sau numit Administrator al eparhiei sunt nule prin dreptul însuşi.

Can. 228 - § 1. (= 428) În timp ce scaunul eparhial este vacant, nu se va inova nimic.
         § 2. Acelora care se îngrijesc de conducerea interimară a eparhiei le este interzis să facă ceva ce ar putea aduce prejudiciu eparhiei sau drepturilor episcopale; acestora şi tuturor celorlalţi le este interzis în mod special să sustragă, să distrugă sau să mute, fie personal, fie prin altcineva, documente ale curiei eparhiale.

Can. 229 - (cf 427) Administratorul eparhial are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi Episcopul eparhial, exceptând cazul în care dreptul prevede altfel sau rezultă altfel din natura lucrurilor.

Can. 230 - Exceptând cazul în care a fost în mod legitim prevăzut altfel:
         1° Administratorul eparhiei are dreptul la o justă remuneraţie, stabilită prin legea dreptului particular sau determinată de obiceiul legitim, pe care trebuie să şi-o ia din bunurile eparhiei;
         2° celelalte câştiguri care se cuvin Episcopului eparhial, în timp ce scaunul eparhial este vacant, vor fi rezervate viitorului Episcop eparhial pentru necesităţile eparhiei, respectând prescrierile dreptului particular care determină felul în care trebuie folosite câştigurile.

Can. 231 - § 1. (cf 430 § 2) Renunţarea Administratorului eparhiei va fi prezentată Patriarhului, dacă acesta l-a desemnat pe Administrator, altfel colegiului consilierilor eparhiali, caz în care nu este necesar să fie acceptată pentru a fi validă.
         § 2. Îndepărtarea Administratorului eparhiei, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, este de competenţa Patriarhului, cu consimţământul Sinodului permanent; altfel este rezervată Scaunului Apostolic.
         § 3. După moartea, renunţarea sau îndepărtarea Administratorului eparhiei, va fi constituit unul nou de către aceeaşi autoritate şi în acelaşi mod prescris pentru cel precedent.
         § 4. (cf 430 § 1) Administratorul eparhiei îşi încetează funcţia prin luarea în posesiune canonică a eparhiei de către noul Episcop eparhial; noul Episcop eparhial îi poate cere o dare de seamă privind administrarea.

Can. 232 - § 1. Economul eparhial, în timpul vacanţei scaunului eparhial, îşi va îndeplini funcţia sub autoritatea Administratorului eparhial; economului eparhial îi este încredinţată administrarea bunurilor bisericeşti care, din cauza vacanţei scaunului eparhial, nu au administrator, exceptând cazul în care Patriarhul sau colegiul consilierilor eparhiali au prevăzut altfel.
         § 2. În ceea ce priveşte renunţarea sau îndepărtarea economului eparhial, în timpul vacanţei scaunului eparhial, se vor respecta can. 231, §§ 1 şi 2.
         § 3. Suprimat în orice fel dreptul economului eparhial în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, alegerea sau numirea noului econom îi revine Patriarhului, după consultarea Episcopilor curiei patriarhale, dacă aceştia există, altfel după consultarea Sinodului permanent; în celelalte cazuri economul este ales de colegiul consilierilor eparhiali.
         § 4. Economul eparhial trebuie să dea socoteală cu privire la administraţia sa noului Episcop eparhial; după darea de seamă, dacă nu este confirmat de către acelaşi în funcţia sa, îşi încetează funcţia.

Can. 233 - § 1. (cf 412-413) Când scaunul eparhial este atât de împiedicat prin captivitatea, alungarea, exilul sau inabilitatea Episcopului eparhial încât acesta nu poate comunica cu credincioşii creştini încredinţaţi lui nici măcar prin scrisoare, conducerea eparhiei este în mâinile Episcopului coadjutor, exceptând cazul în care Patriarhul a prevăzut altfel, cu consimţământul Sinodului permanent în eparhiile situate în limitele teritoriului Bisericii pe care o prezidează, sau Scaunul Apostolic; dacă însă Episcopul coadjutor lipseşte sau este împiedicat, conducerea este în mâinile Protosincelului, Sincelului sau a altui sacerdot apt, desemnat de Episcopul eparhial, care prin dreptul însuşi are drepturile şi obligaţiile Protosincelului; Episcopul eparhial însă poate desemna, la momentul potrivit, mai mulţi care să urmeze unul după altul în funcţie.
         § 2. (cf 413 § 2) Dacă aceştia lipsesc sau sunt împiedicaţi să-şi asume conducerea eparhiei, colegiul consilierilor eparhiali are datoria să aleagă un sacerdot care să conducă eparhia.
         § 3. (cf 413 § 3) Cel care şi-a asumat conducerea eparhiei în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, îl va înştiinţa cât mai repede pe Patriarh despre scaunul eparhial împiedicat şi despre asumarea funcţiei; în celelalte cazuri va înştiinţa Scaunul Apostolic şi, dacă aparţine de o Biserică patriarhală, şi pe Patriarh.