CAPITOLUL IV
DESPRE RECTORII BISERICILOR

Can. 304 - (cf 556) Rectorul unei biserici este preotul căruia i-a fost încredinţată grija vreunei biserici, care nu este nici parohială şi nici anexată casei unui institut de viaţă consacrată.

Can. 305 - § 1. (= 557) Rectorul unei biserici este numit de către Episcopul eparhial, rămânând neschimbat dreptul Superiorului major al institutului călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comunitară după model călugăresc de a propune spre numire un preot corespunzător din institutul său sau din societate.
         § 2. Chiar dacă biserica aparţine vreunui institut de viaţă consacrată clericală, de drept pontifical sau patriarhal, este de competenţa Episcopului eparhial să numească rectorul bisericii propus de Superior.
         § 3. Dacă biserica este unită cu un seminar sau cu un alt colegiu, care sunt conduse de preoţi, rectorul seminarului sau al colegiului este totodată şi rectorul bisericii, exceptând cazul în care Episcopul eparhial a stabilit altfel.

Can. 306 - § 1. (= 558) În biserica încredinţată lui nu este licit ca rectorul bisericii să îndeplinească funcţiuni parohiale decât cu consimţământul sau, dacă este cazul, cu delegaţie din partea parohului, rămânând neschimbat can. 336, § 2.
         § 2. (cf 559) Rectorul unei biserici poate celebra în aceasta Divina Liturghie şi laudele divine, rămânând neschimbate statutele legitime de înfiinţare şi, în plus, în aşa fel încât, după judecata Ierarhului locului, acestea să nu prejudicieze în nici un fel serviciului parohial.

Can. 307 - (= 560) Ierarhul locului, dacă consideră potrivit acest lucru, poate da dispoziţie rectorului bisericii să celebreze în biserica încredinţată lui anumite funcţiuni sacre, chiar şi parohiale, precum şi ca biserica să rămână deschisă pentru unele grupuri de credincioşi creştini.

Can. 308 - (= 561) Fără permisiunea cel puţin presupusă a rectorului bisericii sau a unei autorităţi superioare, nu este licit pentru nimeni să celebreze în biserică Divina Liturghie sau laudele divine, să administreze sacramentele sau să îndeplinească alte funcţiuni sacre; această permisiune însă trebuie dată sau negată conform normei dreptului.

Can. 309 - (= 562) Rectorul bisericii, sub autoritatea Ierarhului locului şi respectând statutele legitime şi drepturile câştigate, trebuie să se îngrijească pentru ca Divina Liturghie, sacramentele şi laudele divine să fie celebrate în biserică, după prescrierile cărţilor liturgice şi ale dreptului, pentru ca îndatoririle să fie îndeplinite cu fidelitate, pentru ca bunurile bisericeşti să fie administrate cu atenţie, pentru a se lua măsuri în vederea păstrării şi înfrumuseţării obiectelor sacre şi a edificiilor sacre şi să prevadă ca nimic să nu se facă din ceea ce nu corespunde sfinţeniei locului sau respectului datorat casei lui Dumnezeu.

Can. 310 - (cf 563) Rectorul bisericii poate fi înlăturat de către Episcopul eparhial pentru un motiv just; dacă însă rectorul bisericii este membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, se va respecta can. 1391, § 2.