TITLUL IX
DESPRE ADUNĂRILE IERARHILOR MAI MULTOR BISERICI SUI IURIS

Can. 322 - § 1. (cf 447-459) Acolo unde este oportun, după judecata Scaunului Apostolic, Patriarhii, Mitropoliţii Bisericilor mitropolitane sui iuris, Episcopii eparhiali şi, dacă statutele o prevăd, chiar şi ceilalţi Ierarhi ai locului ai mai multor Biserici sui iuris, chiar şi ai Bisericii latine, care îşi exercită puterea lor asupra aceleiaşi naţiuni sau regiuni, sunt convocaţi de Patriarh sau de o altă autoritate desemnată de Scaunul Apostolic, în adunări periodice, la perioade stabilite, astfel încât într-un schimb luminos de prudenţă şi experienţă şi, împreunându-şi părerile, să existe o înţelegere sfântă de forţe spre binele comun al Bisericilor, prin care să se favorizeze unitatea acţiunii, ajutorarea operelor comune, promovarea mai expeditivă pentru binele religiei şi în plus să se păstreze mai eficient disciplina bisericească.
         § 2. Deciziile acestei adunări nu au puterea juridică de a obliga, exceptând cazul în care este vorba despre cele ce nu prejudiciază în nici un fel ritul fiecărei Biserici sui iuris, puterii Patriarhilor, Sinoadelor, Mitropoliţilor şi Consiliilor Ierarhilor; de asemenea aceste decizii trebuie să fie stabilite împreună de cel puţin două treimi din voturile membrilor ce au vot deliberativ şi care au fost aprobate de Scaunul Apostolic.
         § 3. O decizie, chiar dacă e luată prin vot unanim, care într-un fel oarecare depăşeşte competenţa acestei adunări, este lipsită de orice putere până când nu este aprobată de către însuşi Pontiful Roman.
         § 4. Fiecare adunare a Ierarhilor mai multor Biserici sui iuris îşi va întocmi propriile statute în care va fi favorizată, pe cât posibil, şi participarea Ierarhilor Bisericilor care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica catolică; statutele, pentru a avea valoare, trebuie aprobate de Scaunul Apostolic.