|
Text
Preafericite Părinte,
exact acum 25 de ani, la această
oră, Cardinalii reuniţi în Capela Sixtină vă alegeau
ca Succesor al Sfântului Petru, şi aţi spus "da"-ul
dumneavoastră harului şi poverii unei asemenea misiuni. Acum 25 de
ani, proto-diaconul Sacrului Colegiu, Cardinalul Pericle Felici, anunţa
în mod solemn mulţimea care aştepta în Piaţa
Sfântul Petru: "Habemus Papam". Acum 25 de ani, de la Balconul
Binecuvântărilor, aţi rostit pentru întâia
oară binecuvântarea Urbi et Orbi şi aţi cucerit imediat,
cu un discurs de neuitat, inimile romanilor, ca şi inimile atâtor
persoane care vă urmăreau şi vă ascultau în lumea
întreagă. Atunci aţi spus că veniţi dintr-o
ţară îndepărtată. Dar am simţit imediat că
credinţa în Isus Cristos care rezulta din cuvintele
dumneavoastră şi din întreaga dumneavoastră persoană
depăşea toate distanţele; că în credinţă
eram cu toţii apropiaţi unii de ceilalţi. Ne-aţi făcut
să experimentăm încă din primul moment această putere
a lui Cristos care doboară graniţele şi aduce pace şi
bucurie.
În aceşti 25 de ani, în
calitate de Vicar al lui Isus Cristos în succesiunea apostolică,
aţi umblat neobosit în lume, nu numai pentru a duce oamenilor,
dincolo de orice graniţă geografică, Evanghelia iubirii lui
Dumnezeu care s-a făcut trup în Isus Cristos; aţi traversat
şi continentele spiritului, adesea îndepărtate unul de
celălalt şi contrapuse, pentru a-i face apropiaţi pe cei
străini, prieteni pe cei îndepărtaţi, şi pentru a
face loc în lume păcii lui Cristos (cf. Ef 2, 17). V-aţi
adresat celor tineri şi celor bătrâni, celor bogaţi
şi celor săraci, celor puternici şi celor umili, şi
aţi demonstrat mereu - urmând exemplul lui Isus Cristos - o iubire
particulară faţă de cei săraci şi nevoiaşi,
ducând tuturor o scânteie din adevărul şi iubirea lui
Dumnezeu.
Aţi vestit voinţa lui Dumnezeu
fără teamă, chiar şi acolo unde ea este în contrast
cu ceea ce gândesc şi vor oamenii. Asemenea apostolului Paul,
puteţi spune că nu aţi căutat niciodată să
măguliţi prin cuvinte, că nu aţi căutat niciodată
slavă din partea oamenilor, ci că v-aţi îngrijit de fiii
dumneavoastră ca o mamă. Asemenea lui Paul, şi
dumneavoastră i-aţi îndrăgit pe oameni şi aţi
dorit să le împărtăşiţi nu doar Evanghelia, ci
şi însăşi viaţa dumneavoastră (cf. 1Tes 2,5-8).
Aţi luat asupra dumneavoastră critici şi ofense, suscitând
însă recunoştinţă şi iubire şi
făcând să se prăbuşească zidurile urii şi
ale înstrăinării. Putem constata astăzi cum v-aţi pus
cu toată fiinţa în slujba Evangheliei şi v-aţi
lăsat consumat (2Cor 12,15). În viaţa dumneavoastră
cuvântul cruce nu este doar un cuvânt. V-aţi lăsat
rănit de ea în suflet şi în trup. Tot asemenea lui Paul,
suportaţi suferinţa pentru a completa în viaţa
dumneavoastră pământească, pentru trupul lui Cristos care
este Biserica, ceea ce lipseşte încă pătimirilor lui
Cristos (Col 1,24).
Sfinte Părinte, astăzi
întreaga Biserică vă mulţumeşte pentru slujirea pe
care aţi depus-o în 25 de ani, vă mulţumesc şi
atâtea surori şi atâţia fraţi necatolici, oameni de
bunăvoinţă de alte religii şi convingeri. Dorim să
vă încredinţăm prin rugăciunea noastră
bunătăţii nesecate a Domnului nostru, care v-a chemat şi
călăuzit de-a lungul întregului dumneavoastră drum.
Îl rugăm să vă facă să simţiţi şi
acum lumina prezenţei sale. Vă salutăm cu cuvintele vechi ale
rugăciunii Bisericii: "Dominus conservet te et vivificet te et beatum
te faciat in terra!".
Aceasta este o beatitudo care depinde - o
ştim bine - şi de fidelitatea noastră a tuturor faţă
de persoana şi faţă de misiunea dumneavoastră ca Succesor
al lui Petru. Profităm cu bucurie de această ocazie pentru a vă
confirma din nou voinţa noastră de a persevera "cum Petro et sub
Petro" în slujirea lui Cristos şi a Bisericii.
Cu aceste
sentimente, vă spunem din adâncul inimii:
Felicitări,
Sfinte Părinte!
|