Text

Preafericite Părinte,

exact acum 25 de ani, la această oră, Cardinalii reuniţi în Capela Sixtină vă alegeau ca Succesor al Sfântului Petru, şi aţi spus "da"-ul dumneavoastră harului şi poverii unei asemenea misiuni. Acum 25 de ani, proto-diaconul Sacrului Colegiu, Cardinalul Pericle Felici, anunţa în mod solemn mulţimea care aştepta în Piaţa Sfântul Petru: "Habemus Papam". Acum 25 de ani, de la Balconul Binecuvântărilor, aţi rostit pentru întâia oară binecuvântarea Urbi et Orbi şi aţi cucerit imediat, cu un discurs de neuitat, inimile romanilor, ca şi inimile atâtor persoane care vă urmăreau şi vă ascultau în lumea întreagă. Atunci aţi spus că veniţi dintr-o ţară îndepărtată. Dar am simţit imediat că credinţa în Isus Cristos care rezulta din cuvintele dumneavoastră şi din întreaga dumneavoastră persoană depăşea toate distanţele; că în credinţă eram cu toţii apropiaţi unii de ceilalţi. Ne-aţi făcut să experimentăm încă din primul moment această putere a lui Cristos care doboară graniţele şi aduce pace şi bucurie.

În aceşti 25 de ani, în calitate de Vicar al lui Isus Cristos în succesiunea apostolică, aţi umblat neobosit în lume, nu numai pentru a duce oamenilor, dincolo de orice graniţă geografică, Evanghelia iubirii lui Dumnezeu care s-a făcut trup în Isus Cristos; aţi traversat şi continentele spiritului, adesea îndepărtate unul de celălalt şi contrapuse, pentru a-i face apropiaţi pe cei străini, prieteni pe cei îndepărtaţi, şi pentru a face loc în lume păcii lui Cristos (cf. Ef 2, 17). V-aţi adresat celor tineri şi celor bătrâni, celor bogaţi şi celor săraci, celor puternici şi celor umili, şi aţi demonstrat mereu - urmând exemplul lui Isus Cristos - o iubire particulară faţă de cei săraci şi nevoiaşi, ducând tuturor o scânteie din adevărul şi iubirea lui Dumnezeu.

Aţi vestit voinţa lui Dumnezeu fără teamă, chiar şi acolo unde ea este în contrast cu ceea ce gândesc şi vor oamenii. Asemenea apostolului Paul, puteţi spune că nu aţi căutat niciodată să măguliţi prin cuvinte, că nu aţi căutat niciodată slavă din partea oamenilor, ci că v-aţi îngrijit de fiii dumneavoastră ca o mamă. Asemenea lui Paul, şi dumneavoastră i-aţi îndrăgit pe oameni şi aţi dorit să le împărtăşiţi nu doar Evanghelia, ci şi însăşi viaţa dumneavoastră (cf. 1Tes 2,5-8). Aţi luat asupra dumneavoastră critici şi ofense, suscitând însă recunoştinţă şi iubire şi făcând să se prăbuşească zidurile urii şi ale înstrăinării. Putem constata astăzi cum v-aţi pus cu toată fiinţa în slujba Evangheliei şi v-aţi lăsat consumat (2Cor 12,15). În viaţa dumneavoastră cuvântul cruce nu este doar un cuvânt. V-aţi lăsat rănit de ea în suflet şi în trup. Tot asemenea lui Paul, suportaţi suferinţa pentru a completa în viaţa dumneavoastră pământească, pentru trupul lui Cristos care este Biserica, ceea ce lipseşte încă pătimirilor lui Cristos (Col 1,24).

Sfinte Părinte, astăzi întreaga Biserică vă mulţumeşte pentru slujirea pe care aţi depus-o în 25 de ani, vă mulţumesc şi atâtea surori şi atâţia fraţi necatolici, oameni de bunăvoinţă de alte religii şi convingeri. Dorim să vă încredinţăm prin rugăciunea noastră bunătăţii nesecate a Domnului nostru, care v-a chemat şi călăuzit de-a lungul întregului dumneavoastră drum. Îl rugăm să vă facă să simţiţi şi acum lumina prezenţei sale. Vă salutăm cu cuvintele vechi ale rugăciunii Bisericii: "Dominus conservet te et vivificet te et beatum te faciat in terra!".

Aceasta este o beatitudo care depinde - o ştim bine - şi de fidelitatea noastră a tuturor faţă de persoana şi faţă de misiunea dumneavoastră ca Succesor al lui Petru. Profităm cu bucurie de această ocazie pentru a vă confirma din nou voinţa noastră de a persevera "cum Petro et sub Petro" în slujirea lui Cristos şi a Bisericii.

Cu aceste sentimente, vă spunem din adâncul inimii:

Felicitări, Sfinte Părinte!