2. Cu aceste cuvinte nu vroia oare Fecioara Maria să exprime şi legătura care o leagă de sănătate şi de viaţă? Dacă din vina păcatului strămoşesc a intrat în lume moartea, prin meritele lui Isus Cristos, Dumnezeu a ferit-o pe Maria de orice pată a păcatului, şi a venit la noi mântuirea şi viaţa (cf. Rom 5,12-21).

Dogma Neprihănitei Zămisliri ne introduce în misterul Creaţiei şi al Mântuirii (cf. Ef 1,4-12; 3,9-11). Dumnezeu a vrut să dea creaturii umane viaţă din belşug (cf. In 10,10), condiţionând însă această iniţiativă a sa de un răspuns liber şi din iubire. Refuzând acest dar prin neascultarea care a dus la păcat, omul a întrerupt în mod tragic dialogul vital cu Creatorul său. "Da"-ului lui Dumnezeu, izvor al plinătăţii vieţii, i s-a opus "nu"-ul omului, motivat de autosuficienţa orgolioasă, vestitoare de moarte (cf. Rom 5,19).

Întreaga omenire a fost puternic implicată în această închidere faţă de Dumnezeu. Numai Maria din Nazaret, în vederea meritelor lui Cristos, a fost zămislită neatinsă de păcatul original şi cu totul deschisă faţă de planul divin, aşa încât Tatăl ceresc a putut împlini în ea planul pe care îl avea cu oamenii.

Neprihănita Zămislire anunţă împletirea armonioasă dintre "da"-ul lui Dumnezeu şi "da"-ul pe care Maria îl va rosti cu o abandonare totală, atunci când îngerul îi va aduce mesajul ceresc (cf. Lc 1,38). Acest "da" al său, în numele omenirii, redeschide lumii porţile Paradisului, prin întruparea Cuvântului lui Dumnezeu în sânul ei şi prin lucrarea Duhului Sfânt (cf. Lc 1,35). Planul original al creării este astfel restaurat şi întărit în Cristos, şi într-un astfel de plan îşi găseşte loc şi ea, Fecioara Mamă.