5. La picioarele Crucii suferă în tăcere Maria, care participă într-un mod cu totul deosebit la pătimirile Fiului, devenită mamă a omenirii, gata să mijlocească pentru ca fiecare persoană să dobândească mântuirea (cf. Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolică Salvifici doloris [11 febbraio 1984], 25: AAS 76 [1984], 235-238).

La Lourdes nu este greu de înţeles această participare excepţională a Maicii Domnului la rolul salvific al lui Cristos. Minunea Neprihănitei Zămisliri le aminteşte credincioşilor un adevăr fundamental: dobândirea mântuirii este posibilă numai participând cu docilitate la planul Tatălui, care a voit să mântuiască lumea prin moartea şi învierea Fiului său unic născut. Prin Botez, credinciosul este inserat în acest plan salvific şi este eliberat de păcatul original. Boala şi moartea, deşi rămân prezente în existenţa pământească, îşi pierd totuşi sensul lor negativ. În lumina credinţei, moartea trupului, învinsă de cea a lui Cristos (cf. Rom 6,4), devine punctul de trecere obligatoriu spre plinătatea vieţii nemuritoare.