Chapter

  1 1    |                Ce îl deosebeşte pe om de animale?~Există o mulţime
  2 1    |             animale?~Există o mulţime de încercări de a-l defini
  3 1    |         Există o mulţime de încercări de a-l defini pe om. Pentru
  4 1    |             baza fiinţei umane voinţa de putere, iar Freud vede în
  5 1    |              Freud vede în om un ghem de instincte peste care domneşte
  6 1    |          libido). Omul mai este văzut de unii şi drept un animal
  7 1(1) |                  Este vorba, desigur, de celebra maximă a lui Pascal “
  8 1(1) |               fi strivită cu uşurinţă de o stihie, el totuşi se ridică
  9 1(1) |          stihii, căci, spre deosebire de ele, este singurul care
 10 1    |              să-l înalţe deasupra ei. De aceea vom încerca să o desfăşurăm.~
 11 1    |               nu înseamnă a-l deosebi de fiinţele iraţionale. Chiar
 12 1    |           Pentru a fi om, este nevoie de mai mult.~Experienţa ştiinţei
 13 1    |               ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu hrana lor” (
 14 1    |            lor” (22). Iată un amănunt de scandal atât pentru materialişti,
 15 1    |              separat pentru totdeauna de lumea animală. Animalele
 16 1    |                iar Dumnezeu le poartă de grijă, deoarece ele sunt
 17 1    |            rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeşte poruncă
 18 1    |            care Valaam nu-l vedea (şi de aceea o bătea, căci asina
 19 1    |           Valaam: “ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia
 20 1    |              îngerului sunt acestea: “De ce ai bătut asina ta de
 21 1    |               De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să
 22 1    |        văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până
 23 1    |           mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă
 24 1    |             dacă ea nu s-ar fi întors de la mine, eu te-aş fi ucis
 25 1    |          Valaam că nu avea cunoştinţă de Dumnezeu şi nici măcar că
 26 1(3) |          cunoscută voia prin animale, de exemplu vitele de care a
 27 1(3) |            animale, de exemplu vitele de care a fost legat chivotul
 28 1(3) |            Regi. 6, 7-14). Interesant de observat că vacile înjugate
 29 2    |         morţii, dar are puterea, dată de Hristos, să devină nemuritor!
 30 2    |           ceea ce îl deosebeşte pe om de dobitoc, este calitatea
 31 2    |               dobitoc, este calitatea de a-şi însuşi o învăţătură
 32 2    |            sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi ştiinţa despre
 33 2    |       degradând (vom vedea mai târziu de ce) mai jos decât asina
 34 2    |              nu o au animalele, aceea de a avea o învăţătură (concretă
 35 2    |        Această Biserică este Biserica de Răsărit.~De unde are omul
 36 2    |             este Biserica de Răsărit.~De unde are omul această învăţătură
 37 2    |               formează tocmai puterea de cuge-tare”. 5 Şi aici ajungem
 38 2    |               aici ajungem la punctul de plecare al oricărei discuţii
 39 2    |              icoană] al lui Dumnezeu. De aceea, el nu numai că are
 40 2    |              nu numai că are tendinţa de a-L cunoaşte şi de a-L propovădui [
 41 2    |           tendinţa de a-L cunoaşte şi de a-L propovădui [şi lăuda]
 42 2(5) |                          Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea [alcătuirea]
 43 2(5) |         Scrieri, partea a doua, trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae,
 44 2(5) |           Bodogae, Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune al BOR, 1998, colecţia
 45 2    |         învestite în om, Sf. Grigorie de Nyssa e de părere că singura
 46 2    |               Sf. Grigorie de Nyssa e de părere că singura diferenţă
 47 2    |             când al doilea este creat de Primul. 7 “Dumnezeu, spune
 48 2(6) |         devine în acelaşi timp un fel de oglindă din oglindă sau
 49 2    |             l-a copleşit cu tot felul de daruri”. 8 Omul este rodul
 50 2(7) |          slavă, încât devine vrednică de aceeaşi cinste şi chiar
 51 2(7) |             cea mai desăvârşită faptă de bunătate şi culmea bunătăţii
 52 2    |           rodul iubirii lui Dumnezeu, de aceea îl şi răsfaţă cu daruri
 53 2    |             şi răsfaţă cu daruri atât de mari. Darul suprem pe care
 54 2(8) |                          Sf. Grigorie de Nyssa, Ibidem, p. 49.~
 55 2    |             Astfel, “în locul mantiei de purpură, s-a îmbrăcat în
 56 2    |              îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte pe
 57 2    |            nemuririi, pe când, în loc de diademă împărătească, e
 58 2    |           distinge printr-o vrednicie de adevărat împărat ca unul
 59 2    |            noi, care îl cunoaştem mai de mult ca strămoş, Adam cel
 60 2    |               făpturile chiar înainte de a-şi lua ele începutul vieţii –
 61 2    |           arătat în fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi
 62 2(12)|              Atunci când a fost vorba de crearea omului, a avut loc
 63 2(12)|          artist care-şi face o schiţă de plan pentru ceea ce avea
 64 2    |               fie posterior lui Adam, de vreme ce toate lucrurile
 65 2    |          toate lucrurile sunt conduse de la cele nedesăvârşite spre
 66 2(14)|              găsim şi la Sf. Grigorie de Nyssa: “Încă nu-şi făcuse
 67 2(14)|             să apară stăpânul înainte de supuşi, ci întâi trebuia
 68 2(14)|           suveranului”, ibid., p. 20. De altfel, Sfântul episcop
 69 2(14)|               aducerea omului pe lume de către Dumnezeu cu o invitaţie
 70 2(14)|        necesare, ca pentru un oaspete de mare preţ. Astfel sugerează
 71 2    |               său. Nu este vorba doar de Cuvântul pur şi simplu,
 72 2    |               pur şi simplu, ci anume de Cuvântul întrupat. Căci,
 73 2    |          sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc şi de omenesc
 74 2    |             amestec de dumnezeiesc şi de omenesc pentru ca să poată
 75 2    |              amândurora, atât bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu,
 76 2    |              are, că nu-i străin nici de bucurii”. 16 De aceea până
 77 2    |           străin nici de bucurii”. 16 De aceea până şi “sufletul
 78 2    |                dar legat prin simţuri de lumea materială”. 17 Această
 79 2(16)|                               Sf. Gr. de Nyssa, op. cit., p. 21.~
 80 2    |         Arhetipul pentru cele zidite (de El)”. 18~Condiţia care ne
 81 2    |              Condiţia care ne apropie de Dumnezeu, făcându-ne asemănare
 82 2    |               fericirea, înstrăinarea de orice rău şi multe altele
 83 2    |             orice rău şi multe altele de acest fel sunt cele prin
 84 2(18)|                      17. Sf. Grigorie de Nyssa, cit., de P. Nellas,
 85 2(18)|              Grigorie de Nyssa, cit., de P. Nellas, ibidem, p. 77.~
 86 2    |           care nu e numai o eliberare de consecinţele păcatului strămoşesc,
 87 2(19)|                          Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 23.~
 88 2    |        Sfântul Maxim Mărturisitorul e de părere că însuşi Adam a
 89 2    |              însuşi Adam a fost creat de Dumnezeu după chipul Său,
 90 2    |            după chipul Său, cu scopul de a se naşte mai târziu cu
 91 2    |                Orice abatere a minţii de la Dumnezeu sfârşeşte prin
 92 2    |              tendinţă este întreruptă de factori paraziţi, omul se
 93 2(21)|             Maxim Mărturisitorul cit. de Nellas, op. cit., p. 114.~
 94 2    |              şi şi-a despărţit mintea de Dumnezeu, cugetând cele
 95 3    |             naşte, creşte, are nevoie de hrană, îmbătrâneşte şi moare
 96 3    |               nu a cunoscut creşterea de la mic la mare, ci a avut
 97 3    |             la mic la mare, ci a avut de la început “vârsta bărbatului
 98 3    |             Părinţii Bisericeşti sunt de părere că separarea în bărbat
 99 3(24)|           Cele pe care le-a luat omul de la pieile animalului iraţional
100 3(24)|         scurgerea sămânţei, creşterea de la mic la desăvârşit, floarea
101 3    |             pe ei”. Cred că toţi sunt de acord că acest lucru nu
102 3(25)|              creaţiei”. (Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 51).~
103 3    |               şi femeie, Sf. Grigorie de Nyssa crede că s-a introdus
104 3    |         noastră ceva “cu totul străin de Dumnezeu”, 27 “împărţire
105 3(26)|                          Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 48.~
106 3    |            naştere unor interpretări, de multe ori naive şi caraghioase,
107 3    |             interesant să le amintim. De exemplu, după Bereshit rabba, “
108 3    |        stăteau spate în spate, lipiţi de umeri: atunci Dumnezeu i-a
109 3    |           despărţit printr-o lovitură de secure, care i-a separat
110 3    |           separat în două. Alţii sunt de părere că primul om (Adam)
111 3    |       primitiv era o fiinţă bisexuală de formă sferică. La popoarele
112 3    |             potrivit căreia un astfel de suflet ideal poate ajunge “
113 3    |               în pofida politeismului de atunci, ajunseseră să afirme
114 3    |             În mitologia babiloniană, de unde avem vestita epopee
115 3    |              Enkidu (personajul făcut de zei pentru a răzbuna populaţia
116 3    |           populaţia Urukului asuprită de tiranul Ghilgameş), el fiind
117 3    |            care “se îmbulzea cu turma de animale sălbatice la adăpătoare,
118 3    |            Prin această imagine plină de gingăşie, autorul popular
119 3    |              va fi nevoit să se apere de răutatea acestora. Dar dovada
120 3    |        popoare şi religii, indiferent de concepţia fiecăruia despre
121 3    |          cerească asemenea îngerilor. De aceea el nu avea nevoie
122 3    |           căsătorească, ceea ce se dă de înţeles prin lipsa ruşinii
123 3    |          nepătimirea celor doi oameni de până la cădere. Oamenii
124 3    |             îngeri, fără a fi aprinşi de poftă şi fără a fi asediaţi
125 3    |           poftă şi fără a fi asediaţi de alte patimi. Aceeaşi stare
126 3    |            Mântuitorul a fost ispitit de saduchei, întrebat fiind
127 3    |          înviere, căci toţi au avut-o de nevastă, Hristos le răspunde: “
128 3    |             pe care au avut-o înainte de căderea în păcat”. 30 Căci “
129 3(29)|                                 Citat de Mircea Eliade în Mefistofel
130 3    |             atunci e limpede că viaţa de dinainte de păcat era un
131 3    |          limpede că viaţa de dinainte de păcat era un fel de viaţă
132 3    |          dinainte de păcat era un fel de viaţă îngerească”. 31 Deşi
133 3(30)|                          Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 52.~
134 3    |             depărtarea noastră liberă de pe calea cea dreaptă şi
135 3    |         căderea care a urmat, departe de viaţa îngerilor, pentru
136 3    |              ceva mai potrivit stării de după alunecarea noastră
137 3    |          îngăduit să transmitem viaţa de la unii la alţii întocmai
138 3(31)|    Mărturisitorul crede că este vorba de o înmulţire spirituală a
139 3(31)|              a neamului omenesc (cit. de P. Nellas, op. cit., p.
140 3(31)|             călugări s-au putut lipsi de ajutorul femeii, nefiind
141 3(31)|              Dumnezeu, nu avea nevoie de ajutorul femeii. Cred că
142 3(31)|              în rai, dar pentru viaţa de după cădere.~
143 3    |  necugetătoare”. 32 Sfântul Ioan Gură de Aur, care a scris atâtea
144 3    |             mai mare dascăl al vieţii de familie, nu ezită să vadă
145 3    |                 După ce nu a ascultat de Dumnezeu şi s-a făcut pământ
146 3    |        introdusă şi căsătoria... Vezi de unde şi-a luat obârşia căsătoria,
147 3    |               luat obârşia căsătoria, de unde s-a arătat a fi necesară?...
148 3(32)|              aceste cuvinte: “Cred că de aici vine faptul că, deplângând
149 3(32)|           deopotrivă cu a îngerilor. “De aceea, adaugă el, alăturatu-s-a
150 3(32)|               dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”. ~
151 3    |            Care are nemăsurată iubire de oameni, transformă răul
152 3    |            viaţa. Numai că prin modul de înmulţire, în chipul dobitoacelor,
153 3(33)|                         Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia
154 3    | caracteristice firii dobitoacelor. 34 De aici încolo, omul, cel după
155 3(34)|          intrare în om prin modul său de înmulţire, în chipul dobitoacelor”. (
156 3(34)|          dobitoacelor”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Ibidem, p. 54.).~
157 3    |             Iuda 1, 10). Viaţa omului de după cădere e o continuă
158 3(35)|               este pe larg dezvoltată de Sf. Grigorie de Nyssa în
159 3(35)|            dezvoltată de Sf. Grigorie de Nyssa în tratatul mai sus
160 3    |              Psalmistul (Ps. 91, 15). De aceea orice patimă nu este
161 3(36)|          poate caracteriza firea atât de înaltă a lui Dumnezeu” Sf.
162 3(36)|            lui Dumnezeu” Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 54.~
163 3    |            vedea că ele sunt pătrunse de sentimentul că cel ce se
164 3    |       supravieţuire în noile condiţii de existenţă. Eseistul italian
165 3(38)|                                       De exemplu, această rugăciune
166 3(38)|           spre mine sau să te apropii de ~mine, cel necurat ca un
167 3(38)|              cel ce m-am încurcat aşa de rău în lucrurile cele întinate?”~
168 3    |              Să ne aducem aminte doar de chefurile romanilor, care
169 3    |               sale, Sfântul Ioan Gură de Aur face o inventariere
170 3(41)|                          Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 54.~
171 3    |               care cel ce se desparte de Dumnezeu devine mai rău
172 3    |     dobitocele şi chiar decât dracii. De fapt, acesta este mesajul
173 3    |               noi eram altă dată fără de minte [fără raţiune, ca
174 3    |             poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa
175 3    |             când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru
176 3    |              întru dreptate săvârşite de noi, ci după a lui îndurare,
177 3    |              prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea
178 3(42)|                         Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri Partea a treia,
179 3(42)|                Omilii la Matei, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed. Inst.
180 3(42)|          Fecioru, Ed. Inst. Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti
181 3    |            este în noi. Omul stăpânit de patimi nu poate să-L cunoască
182 3    |          pentru mine plăcerile legate de trup, pe atât sporesc dorinţele
183 3    |         dorinţele şi plăcerile iscate de convorbiri”. 44 Dezvoltând
184 3(43)|             Comparaţie a Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 55.~
185 3    |             acelaşi personaj, am fost de faţă când cineva l-a întrebat
186 3    |            Mai poţi oare să te bucuri de o femeie?” Poetul răspunse: “
187 3    |            adâncă mulţumire am scăpat de iubire, de parcă aş fi fugit
188 3    |        mulţumire am scăpat de iubire, de parcă aş fi fugit de un
189 3    |          iubire, de parcă aş fi fugit de un stăpân smintit şi sălbatic”.45~
190 3    |       Patimile sunt adesea înfăţişate de Sfinţii Părinţi ca nişte
191 3    |     Închipuie-ţi, spune Sf. Ioan Gură de Aur, că şi mânia este tot
192 3    |               fiară. Arată şi tu faţă de tine tot atâta zel cât îl
193 3    |            sfâşia leul şi vipera atât de cumplit măruntaiele ca mânia,
194 3    |             necontenit cu unghiile ei de fier. Nu vatămă numai trupul,
195 3    |               nu poate forma un punct de asemănare între Dumnezeu
196 3(46)|                         Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit., p. 60.~
197 3(47)|                          Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 54.~
198 3    |               tiranizată şi defectată de acţiunea greşită a lui Adam,
199 3    |               care o va cunoaşte omul de acum înainte nu este îndreptată
200 3(48)|       Testament, se vorbeşte mai mult de mânia lui Dumnezeu, pentru
201 3(48)|             Dumnezeu, pentru a-i păzi de pieirea desăvârşită pe evreii
202 3    |               într-o altă dimensiune. De aceea nimic din cele cu
203 3    |          chiar şi aceleaşi patimi. Pe de o parte, instinctele sunt
204 3    |           spre iraţionalitate, iar pe de altă parte, acestea constituie “
205 3    |          corect, să ajungă în punctul de a regăsi mai deplină viaţa
206 3    |             din ură la antipatie faţă de rău, din patima amorului
207 3    |             în robia răului (o astfel de mândrie e lăudată de marele
208 3    |           astfel de mândrie e lăudată de marele apostol Pavel atunci
209 3    |           când ne cere să căutăm cele de sus)”. 53~Omul este singura
210 3(52)|                         Sf. Ioan Gură de Aur, rezumând concepţia
211 3(52)|              generală a Părinţilor, e de părere că pofta este nu
212 3(52)|               care este binecuvântată de Dumnezeu pentru cei care
213 3(53)|                          Sf. Grigorie de Nyssa, op. cit., p. 55.~
214 3    |              se supun şi sunt conduse de legităţile naturii, fără
215 3    |               şi aspaţială. Omul este de nepătruns, progresele sale
216 3    |    inepuizabile – aceasta ne vorbeşte de originea sa divină, că omul
217 3    |          înăbuşită, omul este bântuit de o mare nelinişte şi tristeţe,
218 3    |              Zadonsk, fiind duh creat de Dumnezeu, în nimic altceva
219 3    |              decât numai în Dumnezeu, de la Care, după chipul şi
220 3    |               atunci când se desparte de El, e nevoit să-şi caute
221 3(54)|            Maxim Mărturisitorul, cit. de P. Nellas, op. cit., p.
222 3    |        hrăneşte...” 55~Voind să scape de această tristeţe, grecii
223 3    |         inventat banchetele şi sălile de teatru, discuţiile filozofice,
224 3    |        greceşti. Grecul era tiranizat de ideea destinului implacabil
225 3    |              destinului implacabil şi de spiritul răzbunător al zeilor.
226 3    |         încercare a vreunui zeu minor de a conlucra cu muritorii
227 3    |         muritorii era aspru pedepsită de zeii mai mari. Atunci când
228 3    |              oamenilor, Zeus îl leagă de o stâncă, unde vulturii
229 3    |               focul Hadesului.56 Iată de ce grecii aveau o motivaţie
230 3    |               plăsmuind un “dumnezeu” de tipul celui freudian şi
231 3    |               se potriveşte. O astfel de îndumnezeire a omului, fără
232 3    |             mare tristeţe, tiranizaţi de monstruozitatea fatalităţii
233 3    |              să nu fi auzit niciodată de Hristos. “Cu noi este Dumnezeu”,
234 3    |              a ajuns, în clipele sale de singurătate apăsătoare,
235 3    |           Dumnezeu în inimile noastre de la Duhul Sfânt şi să-L “
236 3    |                 Iată suma eforturilor de a-l preamări pe om: “Omul –
237 3(56)|             mai departe. Despre teama de iad a grecilor, ne vorbeşte
238 3(56)|            omul crede că este aproape de moarte, este cuprins de
239 3(56)|               de moarte, este cuprins de frică şi grijă pentru lucruri
240 3(56)|               şi grijă pentru lucruri de care înainte nici nu se
241 3(56)|             acolo socoteală - poveşti de care râsese multă vreme -,