Chapter

 1 1(1) |    tuturor acestor stihii, căci, spre deosebire de ele, este singurul
 2 2    |         de la cele nedesăvârşite spre desăvârşire. 14 Ca realizare
 3 2    |       trebuie să tindă neîncetat spre acest Arhetip al său. Nu
 4 2    |   Hristos, dorinţă ca să alergăm spre El, memorie avem ca să-L
 5 2    |         sfârşeşte prin a aluneca spre rău. Fiinţa umană, fiind
 6 2    | teocentric, tinde în mod natural spre Dumnezeu. Atunci când această
 7 2    |        altă mişcare, nefirească, spre cele animalice. Această
 8 3    |         atunci când se îndreaptă spre adăpătoare, văzându-l, animalele
 9 3(38)|       Dar cum vei putea să cauţi spre mine sau să te apropii de ~
10 3(38)|        al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat
11 3    |          Îndată ce omul îşi lasă spre degradare puterea cugetului,
12 3    |        ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi
13 3    |       supuneţi; fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării
14 3    |        moarte, fie ai ascultării spre dreptate” (Rom. 6, 16). “
15 3    |         o poartă care poate duce spre iraţionalitate, iar pe de
16 3    |       omul tinde în chip natural spre Dumnezeu. Atunci când această