Chapter

  1 1    |         omul este ceea ce mănâncă. În sfârşit, pentru Darwin şi
  2 1    |          de putere, iar Freud vede în om un ghem de instincte
  3 1    |           a lui Pascal1, care pune în faţă raţionalitatea şi conştiinţa
  4 1    |           oarecare fior metafizic.~În ce ne priveşte, credem că
  5 1    |     desfăşurăm.~Se pare că a vedea în om doar un animal cu conştiinţa
  6 1    |           nu am rezolva mare lucru în acest sens. Pentru a fi
  7 1    |        unele exagerări care se fac în acest sens, potrivit cărora
  8 1    |        interesant al Psalmistului. În psalmul 103, “puii leilor
  9 1    |     primeşte poruncă să ia cu sine în corabie nu doar din “animalele
 10 1    |          aceea o bătea, căci asina în tot felul se împotrivea
 11 1    |        acum pentru a treia oară?”. În cele din urmă, Îngerul se
 12 1    |            om care Îi este duşman, în cazul dat, vrăjitorul Valaam.
 13 1(3) |                Avem şi alte cazuri în Scriptură, când Dumnezeu
 14 1(3) |         binevoieşte să se întoarcă în mijlocul israeliţilor (I
 15 1(3) |            lor erau închişi acasă, în direcţie opusă. În felul
 16 1(3) |          acasă, în direcţie opusă. În felul acesta se arată că
 17 1(3) |        porunca lui Dumnezeu, ca şi în cazul cu asina lui Valaam.~
 18 2    |            altora. Omul are sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi
 19 2    |         despre Dumnezeu, exprimată în psalmul 50: “învăţa-voi
 20 2    |            a deveni ceva mai mult.~În persoana lui Valaam, pe
 21 2    |           asinei, credem că se are în vedere omul eretic, duşman
 22 2    |      învăţătură nu poate să existe în afara Bisericii, în care
 23 2    |         existe în afara Bisericii, în care Dumnezeu “Şi-a dat
 24 2    |            dobitoacele? Căci anume în aceasta credem că se manifestă
 25 2    |     aceasta credem că se manifestă în primul rând raţionalitatea
 26 2    |         rând raţionalitatea omului în comparaţie cu animalele, “
 27 2(4) |           să existe şi să trăiască în fiecare clipă teocentric”.
 28 2    |            Dumnezeu, ci are sădite în fiinţa sa însuşirile lui
 29 2    |              Vorbind despre măsura în care aceste însuşiri ale
 30 2    |         Dumnezeu au fost învestite în om, Sf. Grigorie de Nyssa
 31 2(6) |     sufletul omenesc constă tocmai în asemănarea cu frumuseţea
 32 2(6) |         redă chipul celui ce apare în ea, credem că tot aceeaşi
 33 2(6) |        condusă şi îndrumată, fiind în stare astfel să câştige
 34 2(6) |           prin faptul că ea devine în acelaşi timp un fel de oglindă
 35 2    |            şi păstrând pentru Sine în chip invidios cealaltă parte,
 36 2(7) |               Dacă chipul ar purta în toate ocaziile pecetea frumuseţii
 37 2(7) |         Şapte cuvinte despre viaţa în Hristos, I, 48 respectiv
 38 2    |     virtute. Căci “virtutea constă în a fi fără stăpân şi a face
 39 2    |            corespunzător. Astfel, “în locul mantiei de purpură,
 40 2    |           de purpură, s-a îmbrăcat în haina virtuţii, care-i totuşi
 41 2    |           dintre îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte
 42 2    |      fericirea nemuririi, pe când, în loc de diademă împărătească,
 43 2(10)|        Idee prezentă şi la Platon, în „Republica” I, 27.~
 44 2    |            dar pentru Cel care are în faţa ochilor toate făpturile
 45 2    |          Singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa un chip de om
 46 2    |      adevărat şi fără scăderi atât în ce priveşte purtările în
 47 2    |           în ce priveşte purtările în viaţă, cât şi în oricare
 48 2    |         purtările în viaţă, cât şi în oricare alte privinţe”. 13
 49 2(12)|           avea să realizeze, modul în care urma să acţioneze şi
 50 2(12)|          care urma să acţioneze şi în ce măsură elaboratul nou
 51 2    |             Faptul că Hristos este în realitatea supratemporală
 52 2(13)|     Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos 6, PG 150, 680A,
 53 2(13)|      Hristos 6, PG 150, 680A, cit. în vol. Sf. Nicolae Cabasila,
 54 2    |           pe om, Dumnezeu “a sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc
 55 2    |  amândurora, atât bucuria de a sta în legătură cu Dumnezeu, cât
 56 2    | desăvârşită dintre suflet şi trup, în care nici sufletul nu-i
 57 2    |         este superior trupului (ca în religiile orientale), nici
 58 2    |       fiinţa umană, este o armonie în care urma să se sălăşluiască
 59 2    |         vremea venirii lui Hristos în istorie, tot pentru El ne-a
 60 2    |        memorie avem ca să-L purtăm în ea pe El, fiindcă El a fost
 61 2    |           cu puterea pe care o are în sine la naşterea sa. 21~
 62 2    |         prin petrecerea neîncetată în Dumnezeu, îndeplinind poruncile
 63 2    |       organizată teocentric, tinde în mod natural spre Dumnezeu.
 64 2    |          paraziţi, omul se dezbină în fiinţa sa şi apare boala.
 65 2    |            Părinţii Pustiei spunea în sfaturile sale către monahi: “
 66 2    |         cele rele, deoarece nu stă în firea minţii omeneşti ca
 67 2    |        sine morţii, sinucigându-se în sensul cel mai adevărat
 68 2    |  vieţuieşte teocentric, el se pune în valoare la infinit pe sine
 69 2    |          se dezvoltă şi întregeşte în veşnicie”. 23~Însă pe lângă
 70 2    |       Dumnezeu, pe care omul o are în sine în chip firesc, omul
 71 2    |            care omul o are în sine în chip firesc, omul mai are
 72 2    |   păcatului, pe care o vom discuta în continuare.~
 73 3    |         prin ceea ce se vede, este în cea mai mare parte chip
 74 3    |        sunt de părere că separarea în bărbat şi femeie este posterioară
 75 3(24)|             Sf. Grigorie al Nyssei în Despre suflet şi înviere).~
 76 3    |            acest lucru nu s-a spus în legătură cu Dumnezeu ca
 77 3    |         după cum zice Apostolul - “în Hristos Iisus nu mai este
 78 3    |        Scriptura ne istoriseşte că în aceste două direcţii s-a
 79 3(25)|                Împărţirea omenirii în bărbat şi femeie a avut
 80 3    |        Nyssa crede că s-a introdus în fiinţa noastră ceva “cu
 81 3    |             ci [...] ne încadrează în ceata vietăţilor necugetătoare”. 28~
 82 3    |     separaţi dintru început, a dat în diferite culturi naştere
 83 3    |          Adam şi Eva stăteau spate în spate, lipiţi de umeri:
 84 3    |           secure, care i-a separat în două. Alţii sunt de părere
 85 3    |             dar Dumnezeu l-a tăiat în două jumătăţi”. 29 În Banchetul,
 86 3    |        tăiat în două jumătăţi”. 29 În Banchetul, Platon crede
 87 3    |          fie o fiinţă fără fisuri. În general, filozofii greci,
 88 3    |          general, filozofii greci, în pofida politeismului de
 89 3    |           fie una şi indivizibilă. În mitologia babiloniană, de
 90 3    |       popular al epopeii sugerează în câteva rânduri desăvârşita
 91 3    |         bun prieten, el îi trimite în cale o curtezană. Enkidu
 92 3    |            Iată o frumoasă legendă în care, chiar dacă nu ni se
 93 3    |            omului, ea ni se impune în ordine inversă: împreunându-se,
 94 3    |           lucru ni se relatează şi în cartea Facerii, unde Adam,
 95 3    |           dovada cea mai sugestivă în favoarea unei existenţe
 96 3    |            până la cădere. Oamenii în rai, deşi aveau trup, fiecare
 97 3    |     nevoilor trupurilor, petreceau în rai ca nişte îngeri, fără
 98 3    |        femeie, ci “toţi vor fi una în Hristos” (Gal. 3, 28). Atunci
 99 3    |            restabilire a oamenilor în vechea stare pe care au
100 3    |          avut-o înainte de căderea în păcat”. 30 Căci “dacă viaţa
101 3(29)|             Citat de Mircea Eliade în Mefistofel şi androginul,
102 3    |      anterioară căderii, separarea în bărbat şi femeie este o
103 3    |           uitaseră cu totul chipul în care se desăvârşesc îngerii,
104 3    |            după alunecarea noastră în păcat: în loc să rămânem
105 3    |       alunecarea noastră în păcat: în loc să rămânem la vrednicia
106 3(31)|         Nellas, op. cit., p. 109). În ce mă priveşte, cred că
107 3(31)|      înmulţire care să se petreacă în rai. La fel şi femeia i-a
108 3(31)|           ajutorul femeii, nefiind în rai, cu atât mai mult Adam,
109 3(31)|            mai mult Adam, care era în rai şi încă nu cunoscuse
110 3(31)|           cunoscuse răul, deci era în nemijlocită legătură cu
111 3(31)|            înmulţirii au fost date în rai, dar pentru viaţa de
112 3    |          familie, nu ezită să vadă în căsătorie decât o urmare
113 3(32)|      psalmistul geme oftând: “omul în cinste fiind, n-a priceput”,
114 3    |            oameni, transformă răul în binecuvântare, prefăcând
115 3    |           un rezultat al păcatului în ceva folositor. Omul nu
116 3    |           prin modul de înmulţire, în chipul dobitoacelor, în
117 3    |            în chipul dobitoacelor, în om au pătruns toate pornirile
118 3(34)|            lor şi-au făcut intrare în om prin modul său de înmulţire,
119 3(34)|            modul său de înmulţire, în chipul dobitoacelor”. (Sf.
120 3    |          chip al dobitocului35 şi “în cele pe care – ca dobitoacele
121 3(35)|           de Sf. Grigorie de Nyssa în tratatul mai sus citat.~
122 3    |         altceva decât manifestarea în om a chipului dobitocului,
123 3    |            mult cu cât conlucrează în ea şi mintea omului”. 37
124 3    |          doar pentru supravieţuire în noile condiţii de existenţă.
125 3    |     Eseistul italian Julius Evola, în cartea sa “Metafizica sexului” 39,
126 3(38)|           m-am încurcat aşa de rău în lucrurile cele întinate?”~
127 3    |   foloseşte instinctele sexuale şi în afara scopului procreaţiei,
128 3    |         face loc iarăşi mâncării. “În urma înclinărilor şi preocupărilor
129 3    |             aşa încât tot ce-i bun în noi cade sub ascultarea
130 3    |       mintea ca patimile să prindă în ea rădăcini, el devine robul
131 3(39)|          Cartea lui Evola a apărut în limba română la Editura
132 3    |            din clipa aceea are loc în om o răsturnare şi o înlocuire
133 3(40)|      Partea I, 2, pp. 82-83 (caută în text pentru nota 40 şi 41).~
134 3    |        sporească tot mai mult”. 41~În acest fel, pe măsură ce
135 3    |         practică virtutea dezvoltă în sine chipul lui Dumnezeu,
136 3    |          practică păcatul dezvoltă în sine chipul dobitocului,
137 3    |    Dumnezeu, imitîndu-I virtuţile, în schimb omul poate, după
138 3    |       văzut, să întreacă dobitocul în patimă. În una din cuvântările
139 3    |      întreacă dobitocul în patimă. În una din cuvântările sale,
140 3    |    trăsăturilor animale lucrătoare în om, mai exact, Sfântul corespunde
141 3    |           şiret ca o vulpe, că ţii în tine veninul răutăţii ca
142 3    |       număr cu oamenii când nu văd în tine caracteristicile firii
143 3    |        amintite! Tu însă ai adunat în tine toate cusururile şi
144 3    |        fiarele şi dracii? 42~Iată, în câteva cuvinte, raţiunea
145 3    |        intervine obsedant mai ales în epistolele pauline: “Au
146 3    |         desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi
147 3    |      chipul lui Dumnezeu care este în noi. Omul stăpânit de patimi
148 3    |      Platon, patima este o piedică în calea filozofiei: “Căci
149 3    |           să ştii, declară Socrate În Republica, că pe cât mai
150 3    |     aceeaşi idee, Platon relatează în continuare o întâmplare
151 3    |     pedeapsa e o mişcare care vine în mod natural din partea naturii
152 3    |         I-a stat împotrivă, căzând în moarte, Dumnezeu nu doar
153 3    |          ci toate câte au rezultat în urma păcatului le întoarce
154 3    |         urma păcatului le întoarce în favoarea omului. Însăşi
155 3(48)|   Numeroasele locuri din Scriptură în care se vorbeşte despre
156 3(48)|            pentru ce dormi?” ş. a. În Vechiul Testament, se vorbeşte
157 3    |           înzestrat Dumnezeu pe om în “noua sa pribegie” nu poate
158 3    |            ca să poată supravieţui în moarte, din moment ce a
159 3    |  supravieţuiască corect, să ajungă în punctul de a regăsi mai
160 3    |            şi se fereşte să ajungă în robia răului (o astfel de
161 3    |          supună el aceste legităţi în favoarea sa. În aceasta
162 3    |           legităţi în favoarea sa. În aceasta constă şi dovada
163 3    |      intransigente ale Universului în care trăim. Aceasta ne mai
164 3    |         nepătruns, progresele sale în toate domeniile sunt imprevizibile
165 3    |           divino-umană, omul tinde în chip natural spre Dumnezeu.
166 3    |       fiind duh creat de Dumnezeu, în nimic altceva nu-şi află
167 3    |            şi bucuria, decât numai în Dumnezeu, de la Care, după
168 3    |        nevoit să-şi caute plăcerea în făpturi şi cu patimi felurite,
169 3    |     îndreptate împotriva oamenilor în timpul vieţii lor pământeşti,
170 3    |     pământeşti, dincolo îi aştepta în mod inevitabil focul Hadesului.56
171 3(55)|  părintească, a ajuns să fie slugă în ţară străină şi să poftească
172 3    |           freudian şi nietzschean, în care biologicul, instinctualul
173 3    |           acesta i-a şoptit-o Evei în rai. Să nu uităm însă că
174 3    |        atins proporţii monstruoase în lumea contemporană. Ea însă
175 3    |           nemotivată pentru o lume în care se pare că nu mai este
176 3    |          Morţii sau, şi mai exact, în noi este Dumnezeu!~Da, omul
177 3    |          om al neliniştilor. Epoca în care trăim este aşa. Omul
178 3    |            este aşa. Omul a ajuns, în clipele sale de singurătate
179 3    |        să-L “zămislim” pe Dumnezeu în inimile noastre de la Duhul
180 3    |           naştem” lumii, neîncetat în toată viaţa noastră.~Iată “
181 3(56)|       despre cele ce s-ar întâmpla în lumea lui Hades, cum că
182 3(56)|             înspăimântat, trăieşte în deznădejde”. (Platon, Republica,