Chapter

  1 1    |          Bergson şi Blaga, un animal care fabrică unelte. Pentru Feuerbach,
  2 1    |              Hobbes face o afirmaţie care pare să curme orice aspiraţie
  3 1    |              ghem de instincte peste care domneşte sexualitatea, care
  4 1    |          care domneşte sexualitatea, care determină orice activitate
  5 1    |              unii şi drept un animal care iubeşte frumosul. Desigur,
  6 1    |         precum şi cea a lui Pascal1, care pune în faţă raţionalitatea
  7 1(1) |           firavă decât multe altele, care poate fi strivită cu uşurinţă
  8 1(1) |      deosebire de ele, este singurul care are conştiinţa morţii sale,
  9 1    |          Chiar dacă l-am numi animal care se roagă, totuşi nu am rezolva
 10 1    |             acceptăm unele exagerări care se fac în acest sens, potrivit
 11 1    |            şi pentru misticii minori care, atribuind omului trăirea
 12 1    |           văzut Îngerul Domnului, pe care Valaam nu-l vedea (şi de
 13 1    |             pământ, iar cuvintele pe care le aude din gura îngerului
 14 1    |         cruţe un dobitoc decât un om care Îi este duşman, în cazul
 15 1(3) |        animale, de exemplu vitele de care a fost legat chivotul furat,
 16 2    |          corectă despre Dumnezeu, pe care să o transmită şi altora.
 17 2    |              persoana lui Valaam, pe care Dumnezeu îl tratează ca
 18 2    |           asina sa. “Teolog este cel care se roagă corect”, spunea
 19 2    |          Iată deci prima însuşire pe care o are omul, dar nu o au
 20 2    |        existe în afara Bisericii, în care Dumnezeu “Şi-a dat întâlnire
 21 2    |             întâlnire cu oamenii” şi care, după chipul unicităţii
 22 2    |           omul această învăţătură pe care nu o au dobitoacele? Căci
 23 2    |             Vorbind despre măsura în care aceste însuşiri ale lui
 24 2(6) |            Sf. Grigorie, “podoaba pe care o poartă sufletul omenesc
 25 2(6) |              şi între cuget şi firea care se lasă condusă şi îndrumată,
 26 2(7) |       ocaziile pecetea frumuseţii pe care o are Modelul nostru, atunci
 27 2(7) |              mai mare, mai bun decât care nu a avut ce să dea, astfel
 28 2    |             de mari. Darul suprem pe care îl primeşte omul este nemurirea
 29 2    |             Desăvârşita libertate pe care o primeşte omul este şi
 30 2    |            supun legilor naturii, pe care nu le pot depăşi, nu pot
 31 2    |             adevărat împărat ca unul care se aseamănă aidoma frumuseţii
 32 2    |            Hristos, adică Noul Adam, care este Arhetipul şi scopul
 33 2    |       modelul Celui nou… Pentru noi, care îl cunoaştem mai de mult
 34 2    |             omeneşti, dar pentru Cel care are în faţa ochilor toate
 35 2    |              dintre toţi şi Singurul care ne-a arătat în fiinţa Sa
 36 2(12)|             pe Dumnezeu cu un artist care îşi schiţează viitoarea
 37 2(12)|          avea să realizeze, modul în care urma să acţioneze şi în
 38 2    |      fundamentală. Dacă omul, pentru care a fost făcută întreaga creaţie
 39 2    |          negreşit, logic ca Hristos, Care reprezintă scopul întregii
 40 2(14)|          falnică şi preţioasă fiinţă care e omul. Căci nu era firesc
 41 2(14)|         sugerează Sfântul cinstea pe care i-a purtat-o Dumnezeu omului
 42 2    |            dintre suflet şi trup, în care nici sufletul nu-i este
 43 2    |             umană, este o armonie în care urma să se sălăşluiască
 44 2    |         zidite (de El)”. 18~Condiţia care ne apropie de Dumnezeu,
 45 2    |            Lui, este nepătimirea, pe care nu o pot avea animalele. “
 46 2    |             acest fel sunt cele prin care se exprimă asemănarea omului
 47 2    |      naşterea spirituală prin Botez, care nu e numai o eliberare de
 48 2    |       fiecare credincios a operei pe care nu a realizat-o Adam”. 20
 49 2    |      conlucreze liber, cu puterea pe care o are în sine la naşterea
 50 2    |         mişcarea înspre Dumnezeu, pe care omul o are în sine în chip
 51 2    |           consecinţă a păcatului, pe care o vom discuta în continuare.~
 52 3    |           poate spune şi despre Eva, care împreună cu Adam alcătuieşte
 53 3(24)|                              Cele pe care le-a luat omul de la pieile
 54 3    |             Dumnezeu”, 27 “împărţire care n-are a face cu modelul
 55 3    |             naive şi caraghioase, pe care însă este interesant să
 56 3    |         printr-o lovitură de secure, care i-a separat în două. Alţii
 57 3    |              într-o lume ideală, din care au căzut prin păcat. Aceştia
 58 3    |          teozofice greceşti, printre care şi neoplatonicienii şi neopitagoreicii,
 59 3    |              fiind un om al pădurii, care “se îmbulzea cu turma de
 60 3    |          să-şi slăbească adversarul, care mai târziu i-a devenit cel
 61 3    |           Iată o frumoasă legendă în care, chiar dacă nu ni se vorbeşte
 62 3    |         pierd armonia cu cosmosul pe care au avut-o până la împreunare.
 63 3    |         oamenilor în vechea stare pe care au avut-o înainte de căderea
 64 3    |         calea cea dreaptă şi căderea care a urmat, departe de viaţa
 65 3    |        nimicească sufletele omeneşti care uitaseră cu totul chipul
 66 3    |          uitaseră cu totul chipul în care se desăvârşesc îngerii,
 67 3(31)|          priveşte, cred că Dumnezeu, Care ştie toate, s-a referit
 68 3(31)|       referit anume la înmulţirea pe care o cunoaştem astăzi, nu la
 69 3(31)|            astăzi, nu la o înmulţire care să se petreacă în rai. La
 70 3(31)|               cu atât mai mult Adam, care era în rai şi încă nu cunoscuse
 71 3    |            Sfântul Ioan Gură de Aur, care a scris atâtea cuvinte înălţătoare
 72 3(32)|             desigur, la vrednicia pe care a avut-o aproape deopotrivă
 73 3    |             aceasta...” 33 Dumnezeu, Care are nemăsurată iubire de
 74 3    |         dobitocului35 şi “în cele pe care – ca dobitoacele necuvântătoare -
 75 3    |              a chipului dobitocului, care “la om creşte cu atât mai
 76 3    |    practicării continue a păcatului, care se realizează prin folosirea
 77 3(38)|               O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare
 78 3    |             un scop contrar celui pe care îl urmăm noi, face totuşi
 79 3    |              face totuşi o afirmaţie care susţine ceea ce vom spune.
 80 3    |              de chefurile romanilor, care îşi gâdilau gâtlejul cu
 81 3    |         acest fel, pe măsură ce omul care practică virtutea dezvoltă
 82 3    |            mare am putea spune, omul care practică păcatul dezvoltă
 83 3    |         animal: “Spune-mi, dar, după care fapte să te cunosc că eşti
 84 3    |        câteva cuvinte, raţiunea după care cel ce se desparte de Dumnezeu
 85 3    |             este mesajul evanghelic, care intervine obsedant mai ales
 86 3    |          mască43 chipul lui Dumnezeu care este în noi. Omul stăpânit
 87 3    |       Sfinţii Părinţi ca nişte fiare care ne sfâşie. “Închipuie-ţi,
 88 3    |              ci pedeapsa e o mişcare care vine în mod natural din
 89 3    |            omului. Însăşi moartea pe care o va cunoaşte omul de acum
 90 3(48)|              locuri din Scriptură în care se vorbeşte despre mânia
 91 3    |            instinctele sunt o poartă care poate duce spre iraţionalitate,
 92 3    |               o posibilitate nouă pe care o dă Dumnezeu omului ca
 93 3    |        Dumnezeu din noi. Raţiunea cu care este înzestrat, are putere
 94 3(52)|              duce la taina cununiei, care este binecuvântată de Dumnezeu
 95 3(52)| binecuvântată de Dumnezeu pentru cei care nu pot îmbrăţişa viaţa feciorelnică.~
 96 3    |              practicarea virtuţilor, care sunt o însuşire proprie
 97 3    |     intransigente ale Universului în care trăim. Aceasta ne mai arată
 98 3    |         lângă biologic, mai are ceva care desemnează natura sa atemporală
 99 3    |            nelinişte şi tristeţe, pe care Blaga o numea “tristeţe
100 3    |             numai în Dumnezeu, de la Care, după chipul şi asemănarea
101 3    |        ficatul zeului umanist, ficat care peste noapte creştea la
102 3(55)|            din parabola evanghelică, care, după ce şi-a irosit averea
103 3(55)|            să poftească roşcovele pe care le mâncau porcii stăpânului
104 3(55)|            porcii stăpânului său, pe care îi păştea, dar nu le primea
105 3    |          freudian şi nietzschean, în care biologicul, instinctualul
106 3    |            îmbrace haina strălucirii care nu i se potriveşte. O astfel
107 3    |              dorinţei diavolului, pe care acesta i-a şoptit-o Evei
108 3    |          nemotivată pentru o lume în care se pare că nu mai este om
109 3    |            se pare că nu mai este om care să nu fi auzit niciodată
110 3    |          Emanuel, numele Dumnezeului Care a primit să fie om, pentru
111 3    |            al neliniştilor. Epoca în care trăim este aşa. Omul a ajuns,
112 3    |         durerea şi neliniştea omului care înăbuşă acest glas se pot
113 3    |         neliniştea fetei adolescente care avortează, iar noaptea se
114 3    |              aerul înălţimilor” după care râvnea Nietzsche, iată supraomul!
115 3(56)|           Platon: “Iată încă ceva pe care, spunându-l, n-aş putea
116 3(56)|              grijă pentru lucruri de care înainte nici nu se sinchisea.
117 3(56)|         acolo socoteală - poveşti de care râsese multă vreme -, încep
118 3(56)|            se adeverească... Iar cel care îşi descoperă multele sale