bold = Main text
     Chaptergrey = Comment text
   1     |             Psalmistului. În psalmul 103, “puii leilor mugesc ca
   2 3(31)|              P. Nellas, op. cit., p. 109). În ce mă priveşte, cred
   3     |     bărbatului desăvârşit” (Efes. 4, 13), vârsta lui Hristos. Acelaşi
   4 1(3) |           israeliţilor (I Regi. 6, 7-14). Interesant de observat
   5 2(13)|        Despre viaţa în Hristos 6, PG 150, 680A, cit. în vol. Sf.
   6     |              spre dreptate” (Rom. 6, 16). “Căci şi noi eram altă
   7 2(7) |            jizni vo Hriste, Moscova, 1874, pp. 10-11).~
   8 3(40)|             enciclopedică, Bucureşti 1986, Partea I, 2, pp. 82-83 (
   9 3(56)|              Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 258 şi mai departe.
  10 3(39)|          Editura Humanitas prin anii 1993-1994.~
  11 3(29)|    androginul, Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 97.~
  12 2(5) |          Bibl. şi de Misiune al BOR, 1998, colecţia PSB, p. 38.~
  13 3(56)|     Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 258 şi mai departe. Despre teama
  14     |             şi tot pământul” (Fc. 1, 26). Rezultatul acestui sfat
  15 3(55)|         măcar pe acestea (Lc. 15, 11-32).~
  16     |            lăsat-o vie” (Num. 22, 21-33). 3~Iată că Dumnezeu preferă
  17     |            fii ai învierii” (Lc. 20, 34-36). Astfel, “harul învierii
  18     |              vei izbăvi Doamne” (Ps. 35, 6). ~Animalele se supun
  19     |             ai învierii” (Lc. 20, 34-36). Astfel, “harul învierii
  20 2(6) |              mai reveni). Ibidem, p. 37.~
  21 2(5) |               1998, colecţia PSB, p. 38.~
  22 3(40)|            caută în text pentru nota 40 şi 41).~
  23 3(40)|            în text pentru nota 40 şi 41).~
  24 3(32)|                           Ibidem, p. 53. Textul continuă cu aceste
  25 3(42)|           1994, Omilia IV, VIII, pp. 58-59.~
  26 3(42)|              Omilia IV, VIII, pp. 58-59.~
  27 3(46)|            Gură de Aur, op. cit., p. 60.~
  28 2(13)|          viaţa în Hristos 6, PG 150, 680A, cit. în vol. Sf. Nicolae
  29 2(14)|                      Ibidem, 6, col. 681A (nota lui Nellas). Aceeaşi
  30 3(56)|            ed. cit. Partea I,2,d, p. 85.)
  31     |        Dânsul”, zice Psalmistul (Ps. 91, 15). De aceea orice patimă
  32 3(54)|              P. Nellas, op. cit., p. 95.~
  33 3(29)|       Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 97.~
  34 3(48)|           mânia lui Dumnezeu, pentru a-i păzi de pieirea desăvârşită
  35     |     îndeplinind poruncile Lui. Orice abatere a minţii de la Dumnezeu
  36 2(14)|       trebuia pregătită împărăţia şi abia după aceea urma să aibă
  37     |            este altceva decât glasul absenţei lui Dumnezeu. Dumnezeu pur
  38 1(3) |              viţeii lor erau închişi acasă, în direcţie opusă. În felul
  39     |            vreme despre ele. Fără să acceptăm unele exagerări care se
  40     |            după chip” şi-a atins din acel moment desăvârşirea. Dar
  41 1(1) |      conştiinţa morţii sale, pe când acelea nu au conştiinţa că l-ar
  42     |             considerat rău, chiar şi aceleaşi patimi. Pe de o parte, instinctele
  43 2(6) |           frumuseţea şi desăvârşirea Acelui model prin faptul că ea
  44     |            care au căzut prin păcat. Aceştia au dat naştere părerii potrivit
  45 1(1) |              ridică deasupra tuturor acestor stihii, căci, spre deosebire
  46     |              să se apere de răutatea acestora. Dar dovada cea mai sugestivă
  47     |            ei”. Cred că toţi sunt de acord că acest lucru nu s-a spus
  48 2(12)|     realizeze, modul în care urma să acţioneze şi în ce măsură elaboratul
  49     |           tiranizată şi defectată de acţiunea greşită a lui Adam, deoarece
  50     |   sexualitatea, care determină orice activitate a omului (libido). Omul
  51     |            vorbi cu păcat, omule! Cu adâncă mulţumire am scăpat de iubire,
  52 3(32)|              a îngerilor. “De aceea, adaugă el, alăturatu-s-a dobitoacelor
  53     |            sfârşit, pentru Darwin şi adepţii lui, omul nu este decât
  54     |             preocupărilor animalice, adeseori se îndobitoceşte până şi
  55     |              nu poate fi luată drept adevăr cuprinzător. Da, omul este
  56 3(56)|          teamă ca nu cumva ele să se adeverească... Iar cel care îşi descoperă
  57     |          durerea şi neliniştea fetei adolescente care avortează, iar noaptea
  58 2(13)|      Naşterea, la Bunăvestirea şi la Adormirea Preasfintei Maici a lui
  59     |           mâncatul sau somnul. Să ne aducem aminte doar de chefurile
  60 2(14)|              Sfântul episcop compară aducerea omului pe lume de către
  61     |      cusururile amintite! Tu însă ai adunat în tine toate cusururile
  62     |              voieşte să-şi slăbească adversarul, care mai târziu i-a devenit
  63     |           toată viaţa noastră.~Iată “aerul înălţimilor” după care râvnea
  64     |             cât şi celelalte patimi, afirmă Sf. Grigorie al Nyssei]
  65     |               credem că toate aceste afirmaţii se potrivesc omului, însă
  66     |             de atunci, ajunseseră să afirme că divinitatea, ca expresie
  67     |               în nimic altceva nu-şi află plăcerea, liniştea, pacea,
  68 2(14)|              abia după aceea urma să aibă loc primirea suveranului”,
  69     |             ca unul care se aseamănă aidoma frumuseţii Modelului său”. 11~
  70     |       frumuseţea fecioriei. După ce, ajungând robiţi, au dezbrăcat această
  71     |             de cuge-tare”. 5 Şi aici ajungem la punctul de plecare al
  72     |             politeismului de atunci, ajunseseră să afirme că divinitatea,
  73     |            decât principii pătimaşe, ajutându-le să sporească tot mai mult”. 41~
  74     |              antice nu doar că nu îi ajutau pe oameni, ci orice încercare
  75 3(31)|              femeia i-a fost dată ca ajutor lui Adam nu pentru rai,
  76     |               iar noaptea se visează alăptând un copil. Noi trebuie să-L “
  77 3(24)|              naşterea, întinăciunea, alăptarea la sân, hrana, scurgerea
  78 3(32)|     îngerilor. “De aceea, adaugă el, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără
  79     |           Eva, care împreună cu Adam alcătuieşte omul, căci “a făcut Dumnezeu
  80     |              hedonişti), ci amândouă alcătuind fiinţa umană, este o armonie
  81 2(4) |              lui Dumnezeu, omul este alcătuit teologic. Şi pentru ca să
  82     |           pentru omul cel nou a fost alcătuită dintru început natura omului;
  83     |            pe Hristos, dorinţă ca să alergăm spre El, memorie avem ca
  84     |         adevărat om, Domnul a dat un alt început naturii umane, începutul
  85     |            pe care să o transmită şi altora. Omul are sădită în fiinţa
  86     |           fiind şi urându-ne unul pe altul; iar când bunătatea şi iubirea
  87     |            Dumnezeu sfârşeşte prin a aluneca spre rău. Fiinţa umană,
  88     |              potrivit stării de după alunecarea noastră în păcat: în loc
  89     |         dobitoacele], neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor
  90     |           ateişti sau hedonişti), ci amândouă alcătuind fiinţa umană,
  91     |            poată gusta din fericirea amândurora, atât bucuria de a sta în
  92     |             hrana lor” (22). Iată un amănunt de scandal atât pentru materialişti,
  93 2(14)|           casă pregătită din timp şi amenajată cu toate cele necesare,
  94     |               a sădit în firea sa un amestec de dumnezeiesc şi de omenesc
  95     |             sau somnul. Să ne aducem aminte doar de chefurile romanilor,
  96     |            numai unul din cusururile amintite! Tu însă ai adunat în tine
  97     |              faţă de rău, din patima amorului la dorul puternic după frumosul
  98     |          mintea omului”. 37 Dacă vom analiza imnografia şi rugăciunile
  99     |              clar despre o existenţă androgină iniţială a omului, ea ni
 100     |              favoarea unei existenţe androgine iniţiale a omului, este
 101 3(29)|              Eliade în Mefistofel şi androginul, Humanitas, Bucureşti, 1995,
 102     |           gustă din păcat. Filozofia androginului a preocupat într-o măsură
 103 3(39)|            la Editura Humanitas prin anii 1993-1994.~
 104     |             o continuă zbatere între animalitate şi Dumnezeire.~Dumnezeu
 105     |           viaţă îngerească”. 31 Deşi anterioară căderii, separarea în bărbat
 106     |        tipică nu numai pentru grecii antici, ci pentru toţi oamenii
 107     |             la ascultare, din ură la antipatie faţă de rău, din patima
 108 1(2) |    îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis,
 109     |        procreaţiei, neavând perioade anumite pentru aceasta, ca dobitoacele.
 110     |    într-acestea îşi găsesc pieirea” (Ap. Iuda 1, 10). Viaţa omului
 111 2(14)|          omul. Căci nu era firesc să apară stăpânul înainte de supuşi,
 112     |             limpezeşte acest paradox aparent. “Nu are importanţă faptul
 113 2(14)|            Nyssa: “Încă nu-şi făcuse apariţia printre vieţuitoarele lumii
 114 2(22)|           probabil că aceste cuvinte aparţin Sf. Efrem Sirul. Citatul
 115 3(39)|                   Cartea lui Evola a apărut în limba română la Editura
 116     |          clipele sale de singurătate apăsătoare, să nu-şi mai înţeleagă
 117     |             stea printre dobitoacele apelor” (Epopeea lui Ghilgameş,
 118     |           cădere, va fi nevoit să se apere de răutatea acestora. Dar
 119     |          mândrie e lăudată de marele apostol Pavel atunci când ne cere
 120 3(31)|          robirii sale viitoare. Dacă Apostolii şi sfinţii călugări s-au
 121     |            toate că) - după cum zice Apostolul - “în Hristos Iisus nu mai
 122     |              nişte îngeri, fără a fi aprinşi de poftă şi fără a fi asediaţi
 123     |            El)”. 18~Condiţia care ne apropie de Dumnezeu, făcându-ne
 124 3(38)|            cauţi spre mine sau să te apropii de ~mine, cel necurat ca
 125     |             puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu
 126     |            că Dumnezeu preferă să se arate mai degrabă şi să cruţe
 127     |           tindă neîncetat spre acest Arhetip al său. Nu este vorba doar
 128     |             a-l defini pe om. Pentru Aristotel, omul era un animal social.
 129     |             nechezi după femei ca un armăsar, că eşti lacom la mâncare
 130     |         bărbatul şi femeia îşi pierd armonia cu cosmosul pe care au avut-o
 131     |              eşti om. Când te văd că arunci cu picioarele ca un măgar,
 132     |             cât şi sectele gnostice, aşa-zis creştine. Ea este o deducţie
 133     |           reprezinte scopul mersului ascendent al umanităţii, început,
 134     |             ce-i bun în noi cade sub ascultarea răutăţii. Îndată ce omul
 135     |        păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate” (Rom. 6,
 136     |              a morţii: “După ce nu a ascultat de Dumnezeu şi s-a făcut
 137     |             3, 3-4).~Patima robeşte, ascunzând, ca o mască43 chipul lui
 138     |        aprinşi de poftă şi fără a fi asediaţi de alte patimi. Aceeaşi
 139     |            înăbuşă acest glas se pot asemăna doar cu durerea şi neliniştea
 140 3(32)|           celor fără de minte şi s-a asemănat lor”. ~
 141 2(12)|            elaboratul nou avea să se asemene cu originalul, adică scopul
 142     |              natura sa atemporală şi aspaţială. Omul este de nepătruns,
 143     |           tine veninul răutăţii ca o aspidă şi viperă, că lupţi împotriva
 144     |             care pare să curme orice aspiraţie la nobleţe a omului. Pentru
 145     |            conlucra cu muritorii era aspru pedepsită de zeii mai mari.
 146 3(31)|       înmulţirea pe care o cunoaştem astăzi, nu la o înmulţire care
 147     |           lor pământeşti, dincolo îi aştepta în mod inevitabil focul
 148 2(6) |        oglindă sau chip al chipului (asupra acestei sintagme vom mai
 149     |           răzbuna populaţia Urukului asuprită de tiranul Ghilgameş), el
 150     |             trupul sufletului (ca la ateişti sau hedonişti), ci amândouă
 151     |            care desemnează natura sa atemporală şi aspaţială. Omul este
 152     |            şi a nedreptăţii. Această atitudine, tipică nu numai pentru
 153     |                totuşi vedem că, prin atitudinea sa, om fiind, se coboară
 154     |              paradox se explică prin atotştiinţa şi înainte-vederea lui Dumnezeu. “
 155     |           dintre toate câte i se pot atribui omului, capabilă să-l smulgă
 156     |         pentru misticii minori care, atribuind omului trăirea metafizică,
 157     |             iar cuvintele pe care le aude din gura îngerului sunt
 158     |             Tine”, oftează Fericitul Augustin chiar la începutul “Confesiunilor”
 159     |           neagă pe sine însuşi şi se autodistruge. Când vieţuieşte teocentric,
 160     |           imagine plină de gingăşie, autorul popular al epopeii sugerează
 161     |            mai este om care să nu fi auzit niciodată de Hristos. “Cu
 162     |            nemurirea şi voia liberă, având “o superioritate vădită
 163 3(55)|            care, după ce şi-a irosit averea părintească, a ajuns să
 164     |    neliniştea fetei adolescente care avortează, iar noaptea se visează
 165     |           indivizibilă. În mitologia babiloniană, de unde avem vestita epopee
 166     |            după a lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua
 167     |         tristeţe, grecii au inventat banchetele şi sălile de teatru, discuţiile
 168     |             în două jumătăţi”. 29 În Banchetul, Platon crede că omul primitiv
 169     |       stomacului, nici nu îndrăgeşte banii. Spune-mi, te rog, pot să
 170     |             sau înăbuşită, omul este bântuit de o mare nelinişte şi tristeţe,
 171     |         Iisus nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască” (
 172     |          virtuţi. Mânia poate deveni bărbăţie, sfiala poate duce la siguranţa
 173     |           avut de la început “vârsta bărbatului desăvârşit” (Efes. 4, 13),
 174     |            nu-l vedea (şi de aceea o bătea, căci asina în tot felul
 175     |             ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?”.
 176 3(24)|         desăvârşit, floarea vârstei, bătrâneţea, boala, moartea”. (Sf. Grigorie
 177     |              sunt acestea: “De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu
 178     |             precum Nietzsche, pun la baza fiinţei umane voinţa de
 179     |            amintim. De exemplu, după Bereshit rabba, “la Facere, Adam
 180     |             un animal social. Pentru Bergson şi Blaga, un animal care
 181 2(5) |            Teodor Bodogae, Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune al BOR, 1998,
 182 3(42)|            Pr. D. Fecioru, Ed. Inst. Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti
 183     |              constituie o învăţătură biblică fundamentală. Dacă omul,
 184     |                   Potrivit relatării biblice, doar omul, dintre toate
 185     |            spun: creştin? Nu pot şti bine nici dacă eşti om. Când
 186 3(52)|            taina cununiei, care este binecuvântată de Dumnezeu pentru cei care
 187     |           pornit pe asina sa ca să-i binecuvânteze pe moabiţi, “Îngerul Domnului
 188 2(7) |        aceasta?…Dumnezeu ne-a dăruit binele cel mai mare, mai bun decât
 189 1(3) |             să se vadă dacă Dumnezeu binevoieşte să se întoarcă în mijlocul
 190     |          nemuritor”. 50 Prin moartea biologică, Dumnezeu practic îl sustrage
 191     |              şi nietzschean, în care biologicul, instinctualul încearcă
 192     |           har. Cu noi este Dumnezeu, Biruitorul Morţii sau, şi mai exact,
 193     |        femeie” (Fc. 1, 27).~Părinţii Bisericeşti sunt de părere că separarea
 194     |             poate să existe în afara Bisericii, în care Dumnezeu “Şi-a
 195     |           omul primitiv era o fiinţă bisexuală de formă sferică. La popoarele
 196     |        primit stricăciunea morţii şi blestemul şi durerea şi viaţa chinuită,
 197 2(5) |              de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune
 198     |         iubirii? Mai poţi oare să te bucuri de o femeie?” Poetul răspunse: “
 199     |               că nu-i străin nici de bucurii”. 16 De aceea până şi “sufletul
 200 2(7) |          faptă de bunătate şi culmea bunătăţii însăşi”. (Şapte cuvinte
 201     |              omului doar o parte din bunătăţile Sale şi păstrând pentru
 202 2(13)|          Trei omilii la Naşterea, la Bunăvestirea şi la Adormirea Preasfintei
 203     |           către monahi: “Cugetă cele bune, ca să nu cugeţi cele rele,
 204     |          lacom la mâncare ca un urs, că-ţi îngraşi trupul ca un catâr,
 205     |         învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi
 206 3(38)|              mine, cel necurat ca un câine? Sau cu ce ochi, Îngerule
 207     |    deosebeşte pe om de dobitoc, este calitatea de a-şi însuşi o învăţătură
 208 3(31)|            Dacă Apostolii şi sfinţii călugări s-au putut lipsi de ajutorul
 209     |              că eşti ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti ca un lup, că
 210     |      precizarea Sf.] este ceva unic, capabil să cugete şi nematerialnic,
 211     |             i se pot atribui omului, capabilă să-l smulgă din lumea animală
 212     |          umanităţii, început, dar şi capăt, al istoriei”. 15~Omul trebuie
 213     |              Omul nu va pieri, ci va căpăta şansa reabilitării. El poate
 214 1(3) |       observat că vacile înjugate la car erau la prima fătare şi
 215     |          toate pornirile şi patimile caracteristice firii dobitoacelor. 34 De
 216     |          oamenii când nu văd în tine caracteristicile firii omeneşti? [...] Cum
 217 3(36)|                    Plăcerea nu poate caracteriza firea atât de înaltă a lui
 218     |  interpretări, de multe ori naive şi caraghioase, pe care însă este interesant
 219     |          îmbrăcat în haina virtuţii, care-i totuşi cea mai împărătească
 220 2(12)|           loc ceea ce face un artist care-şi face o schiţă de plan pentru
 221     |             naştere părerii potrivit căreia un astfel de suflet ideal
 222     |              în acest sens, potrivit cărora animalele pot deveni superioare
 223 2(14)|       Dumnezeu cu o invitaţie într-o casă pregătită din timp şi amenajată
 224     |              el nu avea nevoie să se căsătorească, ceea ce se dă de înţeles
 225 2(6) |              după cum şi oglinda îşi câştigă strălucirea prin felul cum
 226 2(6) |             fiind în stare astfel să câştige şi pentru sine din frumuseţea
 227     |           că-ţi îngraşi trupul ca un catâr, că eşti ranchiunos ca o
 228     |         Pavel atunci când ne cere să căutăm cele de sus)”. 53~Omul este
 229     |       desparte de El, e nevoit să-şi caute plăcerea în făpturi şi cu
 230 3(38)|             au! Dar cum vei putea să cauţi spre mine sau să te apropii
 231     |         roagă greşit. Şi din această cauză, el nu este o fiinţă teologică4,
 232     |               să nu-şi mai înţeleagă cauzele propriei nelinişti. Însă
 233     |           acesta I-a stat împotrivă, căzând în moarte, Dumnezeu nu doar
 234 1(3) |                         Avem şi alte cazuri în Scriptură, când Dumnezeu
 235     |             lume ideală, din care au căzut prin păcat. Aceştia au dat
 236     |              gândirea, aşa încât tot ce-i bun în noi cade sub ascultarea
 237     |           fără stăpân şi a face ceea ce-ţi place, tot ce faci din constrângere
 238     |         pentru Sine în chip invidios cealaltă parte, ci îşi arată suprema
 239     |             mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu hrana lor” (
 240     |            ci [...] ne încadrează în ceata vietăţilor necugetătoare”. 28~
 241 1(1) |              Este vorba, desigur, de celebra maximă a lui Pascal “omul
 242     |         îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea
 243     |         aceste farse ale cetăţenilor cerului îndreptate împotriva oamenilor
 244     |          după toate aceste farse ale cetăţenilor cerului îndreptate împotriva
 245     |             ne aducem aminte doar de chefurile romanilor, care îşi gâdilau
 246     |        blestemul şi durerea şi viaţa chinuită, atunci, o dată cu acestea,
 247 1(3) |          vitele de care a fost legat chivotul furat, ca să se vadă dacă
 248     |       personaj, am fost de faţă când cineva l-a întrebat pe poetul Sofocle: “
 249 2(14)|             Astfel sugerează Sfântul cinstea pe care i-a purtat-o Dumnezeu
 250 2(7) |      Dumnezeu, iar natura noastră se cinsteşte cu cinste dumnezeiască,
 251     |          ceea ce îl smulge pe om din circuitul biologic închis este practicarea
 252 2(22)|             aparţin Sf. Efrem Sirul. Citatul este fidel.~
 253     |             unde vulturii aveau să-i ciupească ficatul zeului umanist,
 254     |             la loc pentru a putea fi ciupit la nesfârşit. Iar după toate
 255     |         chiar dacă nu ni se vorbeşte clar despre o existenţă androgină
 256     |           este aşa. Omul a ajuns, în clipele sale de singurătate apăsătoare,
 257     |          atitudinea sa, om fiind, se coboară mai jos decât dobitoacele.~
 258 2(5) |             de Misiune al BOR, 1998, colecţia PSB, p. 38.~
 259     |        virtute”. 10 Potrivit acestei concepţii, animalele, deoarece se
 260     |       întoarce”. Îndeplinind această condiţie, omul începe să nu mai fie
 261     |        pentru supravieţuire în noile condiţii de existenţă. Eseistul italian
 262     |             înzestrat, are putere să conducă cu ele. Iar atunci când “
 263 2(6) |          cuget şi firea care se lasă condusă şi îndrumată, fiind în stare
 264     |         Augustin chiar la începutul “Confesiunilor” sale. “Căci sufletul omului,
 265     |          deşi aveau trup, fiecare cu conformaţia lui psihosomatică specifică,
 266     |             a vreunui zeu minor de a conlucra cu muritorii era aspru pedepsită
 267     |              cu atât mai mult cu cât conlucrează în ea şi mintea omului”. 37
 268     |          Dumnezeu voieşte ca omul să conlucreze liber, cu puterea pe care
 269     |            nu e numai o eliberare de consecinţele păcatului strămoşesc, ci
 270     |             sa pribegie” nu poate fi considerat rău, chiar şi aceleaşi patimi.
 271     |         ce-ţi place, tot ce faci din constrângere sau din silă nu poate fi
 272     |       proporţii monstruoase în lumea contemporană. Ea însă este nemotivată
 273     |             este urmarea practicării continue a păcatului, care se realizează
 274     |          sexului” 39, urmând un scop contrar celui pe care îl urmăm noi,
 275 3(56)|            spunându-l, n-aş putea să conving pe mulţi. Trebuie să ştii
 276     |     dorinţele şi plăcerile iscate de convorbiri”. 44 Dezvoltând aceeaşi
 277     |       noaptea se visează alăptând un copil. Noi trebuie să-L “zămislim”
 278     |             nefiinţă la viaţă şi l-a copleşit cu tot felul de daruri”. 8
 279     |             poruncă să ia cu sine în corabie nu doar din “animalele curate”,
 280     |            în om, mai exact, Sfântul corespunde fiecărei patimi un animal: “
 281     |          omul poartă şi un “veşmânt” corespunzător. Astfel, “în locul mantiei
 282     |         împărătească, e împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât prin
 283     |              ajuns să îndumnezeiască corpul omenesc, plăsmuind un “dumnezeu”
 284     |       provocat dereglarea întregului cosmos.~Până aici am văzut că,
 285     |          femeia îşi pierd armonia cu cosmosul pe care au avut-o până la
 286 2(14)|             purtat-o Dumnezeu omului creându-l.~
 287     |              Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeşte poruncă
 288     |            pământ ultimul după toate creaturile, atunci este, negreşit,
 289     |             realizare pentru fiecare credincios a operei pe care nu a realizat-o
 290 3(56)|            la Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol.
 291     |              ficat care peste noapte creştea la loc pentru a putea fi
 292 3(31)|              52. Cât despre porunca “creşteţi şi vă înmulţiţi”, Sf. Maxim
 293     |            sectele gnostice, aşa-zis creştine. Ea este o deducţie logică
 294     |            pot fi mai mult decât s-a crezut multă vreme despre ele.
 295     |              arate mai degrabă şi să cruţe un dobitoc decât un om care
 296     |           formează tocmai puterea de cuge-tare”. 5 Şi aici ajungem la punctul
 297 2(6) |        aceeaşi relaţie este şi între cuget şi firea care se lasă condusă
 298     |        sfaturile sale către monahi: “Cugetă cele bune, ca să nu cugeţi
 299     |        despărţit mintea de Dumnezeu, cugetând cele străine. Astfel, el
 300 1(1) |          Pascal “omul este o trestie cugetătoare”. Pentru P., omul, chiar
 301     |           este ceva unic, capabil să cugete şi nematerialnic, dar legat
 302     |           Cugetă cele bune, ca să nu cugeţi cele rele, deoarece nu stă
 303     |          lasă spre degradare puterea cugetului, silindu-şi mintea ca patimile
 304 2(7) |     desăvârşită faptă de bunătate şi culmea bunătăţii însăşi”. (Şapte
 305     |              mintea noastră n-ar mai cultiva, decât principii pătimaşe,
 306     |           început, a dat în diferite culturi naştere unor interpretări,
 307     |        sfâşia leul şi vipera atât de cumplit măruntaiele ca mânia, sfâşiindu-le
 308 3(56)|            sufletul, din teamă ca nu cumva ele să se adeverească...
 309     |              de patimi nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu. Pentru Platon,
 310     |           dar, după care fapte să te cunosc că eşti creştin, când totul
 311 3(31)|           care era în rai şi încă nu cunoscuse răul, deci era în nemijlocită
 312     |             despre Valaam că nu avea cunoştinţă de Dumnezeu şi nici măcar
 313 3(52)|          omenească. Ea duce la taina cununiei, care este binecuvântată
 314 3(56)|              aproape de moarte, este cuprins de frică şi grijă pentru
 315     |          poate fi luată drept adevăr cuprinzător. Da, omul este un animal -
 316     |       corabie nu doar din “animalele curate”, ci chiar şi din cele “
 317     |            nu o pot avea animalele. “Curăţia, nepătimirea, fericirea,
 318     |             o afirmaţie care pare să curme orice aspiraţie la nobleţe
 319     |              el îi trimite în cale o curtezană. Enkidu cunoaşte păcatul,
 320     |          numesc om când ai mai multe cusururi decât fiarele şi dracii? 42~
 321     |              să spunem totul într-un cuvânt, Mântuitorul a fost Cel
 322 3(50)|               Sf. Grigorie Teologul, Cuvântarea a 45 la Sfintele Paşti.~
 323     |      dobitocul în patimă. În una din cuvântările sale, Sfântul Ioan Gură
 324     |           sensul cel mai adevărat al cuvântului. Deoarece, atunci “când
 325     |          cade cu faţa la pământ, iar cuvintele pe care le aude din gura
 326     |              adăpătoare, iar inima-i dădea ghes să stea printre dobitoacele
 327     |             nu este nedreptate întru Dânsul”, zice Psalmistul (Ps. 91,
 328     |             realizabilă, Dumnezeu ne dăruieşte până şi o naştere nepătimaşă,
 329     |          bunătatea doar pe jumătate, dăruind omului doar o parte din
 330 2(7) |       compara aceasta?…Dumnezeu ne-a dăruit binele cel mai mare, mai
 331     |              cu daruri atât de mari. Darul suprem pe care îl primeşte
 332     |          mănâncă. În sfârşit, pentru Darwin şi adepţii lui, omul nu
 333     |              fiind cred cel mai mare dascăl al vieţii de familie, nu
 334     |              nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi
 335 3(48)|              cum sunt şi expresiile “de-a dreapta lui Dumnezeu” sau “
 336     |           filozofiei: “Căci să ştii, declară Socrate În Republica, că
 337 2(12)|              o sfătuire şi, după cum deducem din cuvântul Scripturii,
 338     |          aşa-zis creştine. Ea este o deducţie logică a idealului, potrivit
 339     |              ce a fost tiranizată şi defectată de acţiunea greşită a lui
 340     |          mulţime de încercări de a-l defini pe om. Pentru Aristotel,
 341     |              preferă să se arate mai degrabă şi să cruţe un dobitoc decât
 342     |            este o fiinţă teologică4, degradând (vom vedea mai târziu de
 343     |         Îndată ce omul îşi lasă spre degradare puterea cugetului, silindu-şi
 344 3(55)|                Pentru a arăta starea degradării omului fără Dumnezeu, Sfântul
 345 1(2) |       antropologie ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu 1999.~
 346     |             aceasta pentru că o fire demnă se ridică deasupra patimilor
 347     |            împotriva fraţilor tăi ca demonul cel rău, cum voi putea să
 348 3(32)|             pe care a avut-o aproape deopotrivă cu a îngerilor. “De aceea,
 349     |              morţii, nu înseamnă a-l deosebi de fiinţele iraţionale.
 350     |             Lui a văzut mai dinainte depărtarea noastră liberă de pe calea
 351 1(3) |              se arată că dobitoacele depăşesc legile firii, pentru a îndeplini
 352 3(32)|              de aici vine faptul că, deplângând starea jalnică a firii omeneşti,
 353     |            căderea omului a provocat dereglarea întregului cosmos.~Până
 354     |     divino-umană, omul trebuie să se desăvârşească atât spiritual, cât şi trupeşte.
 355     |              totul chipul în care se desăvârşesc îngerii, Dumnezeu a rânduit
 356     |   divinitatea, ca expresie supremă a desăvârşirii, dacă există, trebuie să
 357     |        meargă). Şi iată că “Domnul a deschis gura asinei, şi aceasta
 358 3(56)|      adeverească... Iar cel care îşi descoperă multele sale nedreptăţi
 359     |              epopee a lui Ghilgameş, descoperim o idee înrudită, Enkidu (
 360     |          biologic, mai are ceva care desemnează natura sa atemporală şi
 361     |            De aceea vom încerca să o desfăşurăm.~Se pare că a vedea în om
 362     |         poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate
 363 3(48)|         pleacă urechea Ta, Doamne”, “deşteaptă-Te, pentru ce dormi?” ş. a.
 364     |             grijă, deoarece ele sunt destinate omului - făptura iubită
 365     |        Grecul era tiranizat de ideea destinului implacabil şi de spiritul
 366     |          domneşte sexualitatea, care determină orice activitate a omului (
 367     |      adversarul, care mai târziu i-a devenit cel mai bun prieten, el
 368     |      Republica, că pe cât mai palide devin pentru mine plăcerile legate
 369     |            factori paraziţi, omul se dezbină în fiinţa sa şi apare boala.
 370     |              ce, ajungând robiţi, au dezbrăcat această haină împărătească
 371 3(56)|            înspăimântat, trăieşte în deznădejde”. (Platon, Republica, ed.
 372     |            iscate de convorbiri”. 44 Dezvoltând aceeaşi idee, Platon relatează
 373 3(35)|            Această idee este pe larg dezvoltată de Sf. Grigorie de Nyssa
 374     |        nemuririi, pe când, în loc de diademă împărătească, e împodobit
 375     |             este împlinirea dorinţei diavolului, pe care acesta i-a şoptit-o
 376     |         Nyssa e de părere că singura diferenţă dintre Dumnezeu şi om este
 377     |         şansa să renască într-o altă dimensiune. De aceea nimic din cele
 378     |        timpul vieţii lor pământeşti, dincolo îi aştepta în mod inevitabil
 379     |               Mântuitorul a fost Cel Dintâi dintre toţi şi Singurul
 380     |           sufletul tău. Şi mânia are dinţi şi unghii groaznice; dacă
 381     |              grecii au făcut aceasta dintr-o mare tristeţe, tiranizaţi
 382 1(3) |           lor erau închişi acasă, în direcţie opusă. În felul acesta se
 383     |        istoriseşte că în aceste două direcţii s-a împărţit omenirea”. 26
 384     |             păcatului, pe care o vom discuta în continuare.~
 385     |       punctul de plecare al oricărei discuţii teologice despre om.~Omul
 386     |      banchetele şi sălile de teatru, discuţiile filozofice, pentru cei mai
 387     |           prin toate acestea omul se distinge printr-o vrednicie de adevărat
 388     |             pe cel al dobitocului îl distruge, într-o măsură şi mai mare
 389     |            într-o măsură foarte mare diverse şcoli filozofice şi teozofice
 390     |              vorbeşte de originea sa divină, că omul este chip al infinităţii
 391     |              ajunseseră să afirme că divinitatea, ca expresie supremă a desăvârşirii,
 392     |        însuşire proprie doar naturii divino-umane. 54 Dacă animalele se supun
 393     |              ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea
 394     |              David spune: “oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne” (Ps.
 395     |        Dumnezeu devine mai rău decât dobitocele şi chiar decât dracii. De
 396     |       hedonismului lor, reieşind din doctrina lor religioasă. Drept urmare,
 397     |         ruşinii şi nepătimirea celor doi oameni de până la cădere.
 398     |             este necreat, pe când al doilea este creat de Primul. 7 “
 399     |             progresele sale în toate domeniile sunt imprevizibile şi inepuizabile –
 400     |           leilor; îmblânzeşte şi tu, domesticeşte şi tu mânia din sufletul
 401     |         unghii groaznice; dacă nu-ţi domesticeşti mânia, mânia omoară totul.
 402     |              de instincte peste care domneşte sexualitatea, care determină
 403     |            Dumnezeu, este împlinirea dorinţei diavolului, pe care acesta
 404     |             de trup, pe atât sporesc dorinţele şi plăcerile iscate de convorbiri”. 44
 405 3(48)|              deşteaptă-Te, pentru ce dormi?” ş. a. În Vechiul Testament,
 406     |               din patima amorului la dorul puternic după frumosul cel
 407     |          Experienţa ştiinţei moderne dovedeşte că animalele pot fi mai
 408 2(7) |       neînţelegere, ci între ei s-ar dovedi cea mai deplină unire şi
 409 2(5) |             doua, trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. Inst.
 410     |              sălbatice. Să te numesc drac? Dar dracul nu slujeşte
 411     |               Să te numesc drac? Dar dracul nu slujeşte tiraniei stomacului,
 412     |               e împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât prin toate acestea
 413     |              cele animalice. Această dublă orientare a omului este
 414     |              Prometeu îndrăzneşte să ducă focul oamenilor, Zeus îl
 415     |             Tihon din Zadonsk, fiind duh creat de Dumnezeu, în nimic
 416     |              a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 3-4).~Patima
 417 2(7) |         Cabasila: „Că oamenii se fac dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu,
 418     |        Animalele se supun poruncilor Dumnezeieşti, încât Dumnezeu îşi face
 419 2(7) |       asemenea ei? Doar una singură, Dumnezeirea e necreată, pe când cel
 420     |           tâlcuieşte Emanuel, numele Dumnezeului Care a primit să fie om,
 421     |              bărbatului desăvârşit” (Efes. 4, 13), vârsta lui Hristos.
 422     |       tuturor lucrurilor”! Iată suma eforturilor de a-l preamări pe om: “
 423 2(22)|           aceste cuvinte aparţin Sf. Efrem Sirul. Citatul este fidel.~
 424 2(12)|            acţioneze şi în ce măsură elaboratul nou avea să se asemene cu
 425     |             Botez, care nu e numai o eliberare de consecinţele păcatului
 426     |         Dumnezeu”, aşa se tâlcuieşte Emanuel, numele Dumnezeului Care
 427 3(40)|           vol. V, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1986, Partea
 428 2(14)|               20. De altfel, Sfântul episcop compară aducerea omului
 429     |       intervine obsedant mai ales în epistolele pauline: “Au nu ştiţi că
 430     |          este un om al neliniştilor. Epoca în care trăim este aşa.
 431     |    babiloniană, de unde avem vestita epopee a lui Ghilgameş, descoperim
 432     |         printre dobitoacele apelor” (Epopeea lui Ghilgameş, II). Prin
 433     |         gingăşie, autorul popular al epopeii sugerează în câteva rânduri
 434     |            Rom. 6, 16). “Căci şi noi eram altă dată fără de minte [
 435     |             că se are în vedere omul eretic, duşman al lui Dumnezeu.
 436     |         noile condiţii de existenţă. Eseistul italian Julius Evola, în
 437     |             se roagă corect”, spunea Evagrie Ponticul. Iată deci prima
 438     |            fapt, acesta este mesajul evanghelic, care intervine obsedant
 439 3(55)|        fiului rătăcitor din parabola evanghelică, care, după ce şi-a irosit
 440     |             care acesta i-a şoptit-o Evei în rai. Să nu uităm însă
 441 3(48)|            de pieirea desăvârşită pe evreii împietriţi şi incapabili
 442     |               Fără să acceptăm unele exagerări care se fac în acest sens,
 443     |         conştiinţa morţii, par să nu excludă din alcătuirea fiinţei umane
 444     |    importanţă faptul că Hristos nu a existat istoric pe vremea creaţiei
 445     |           sugestivă în favoarea unei existenţe androgine iniţiale a omului,
 446     |             negat pe Dumnezeu, sursa existenţei sale. Drept urmare, Adam
 447     |             este nevoie de mai mult.~Experienţa ştiinţei moderne dovedeşte
 448     |            căderii. Acest paradox se explică prin atotştiinţa şi înainte-vederea
 449     |            afirme că divinitatea, ca expresie supremă a desăvârşirii,
 450 3(48)|  imaturitatea oamenilor, cum sunt şi expresiile “de-a dreapta lui Dumnezeu”
 451     |           fel sunt cele prin care se exprimă asemănarea omului cu Dumnezeu”. 19
 452     |             ştiinţa despre Dumnezeu, exprimată în psalmul 50: “învăţa-voi
 453     |             al vieţii de familie, nu ezită să vadă în căsătorie decât
 454     |             şi Blaga, un animal care fabrică unelte. Pentru Feuerbach,
 455     |             rozându-i toată puterea, făcându-l cu totul nefolositor”. 46
 456     |              ne apropie de Dumnezeu, făcându-ne asemănare desăvârşită a
 457     |             Sfânta Treime a zis: “Să facem om după chipul şi după asemănarea
 458 2(5) |            Grigorie de Nyssa, Despre facerea [alcătuirea] omului, Scrieri,
 459     |         umane, începutul unei a doua faceri, adică naşterea spirituală
 460     |            se relatează şi în cartea Facerii, unde Adam, deşi stăpân
 461     |             ceea ce-ţi place, tot ce faci din constrângere sau din
 462     |          tendinţă este întreruptă de factori paraziţi, omul se dezbină
 463 2(14)|       Grigorie de Nyssa: “Încă nu-şi făcuse apariţia printre vieţuitoarele
 464     |             omul, pentru care a fost făcută întreaga creaţie materială,
 465     |           patimi. Aceeaşi stare ne-a făgăduit-o Hristos la înviere, unde
 466 2(14)|             vieţuitoarele lumii acea falnică şi preţioasă fiinţă care
 467     |             mare dascăl al vieţii de familie, nu ezită să vadă în căsătorie
 468     |            şi chiar decât dracii. De fapt, acesta este mesajul evanghelic,
 469 2(7) |          mare şi cea mai desăvârşită faptă de bunătate şi culmea bunătăţii
 470     |             Spune-mi, dar, după care fapte să te cunosc că eşti creştin,
 471     |               El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârşite
 472 3(56)|           lui Hades, cum că cel ce a făptuit nedreptăţi aici trebuie
 473     |              sunt destinate omului - făptura iubită a lui Dumnezeu, rodul
 474     |              să-şi caute plăcerea în făpturi şi cu patimi felurite, ca
 475     |       psalmul 50: “învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi
 476     |     nesfârşit. Iar după toate aceste farse ale cetăţenilor cerului
 477     |        tiranizaţi de monstruozitatea fatalităţii morţii şi a nedreptăţii.
 478 1(3) |        înjugate la car erau la prima fătare şi că viţeii lor erau închişi
 479     |          spiritual, cât şi trupeşte. Făurindu-l pe om, Dumnezeu “a sădit
 480 3(52)|          care nu pot îmbrăţişa viaţa feciorelnică.~
 481     |     petrecere fericită şi frumuseţea fecioriei. După ce, ajungând robiţi,
 482 3(42)|            la Matei, trad. de Pr. D. Fecioru, Ed. Inst. Biblic şi de
 483     |           slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând
 484     |              în făpturi şi cu patimi felurite, ca şi cu nişte roşcove,
 485     |             un taur, că nechezi după femei ca un armăsar, că eşti lacom
 486     |              bărbătească, nici parte femeiască” (Gal. 3, 28). Şi cu toate
 487     |             deasupra patimilor şi se fereşte să ajungă în robia răului (
 488     |           împreună cu acea petrecere fericită şi frumuseţea fecioriei.
 489     |          odihni întru Tine”, oftează Fericitul Augustin chiar la începutul “
 490     |             cu durerea şi neliniştea fetei adolescente care avortează,
 491     |          care fabrică unelte. Pentru Feuerbach, omul este ceea ce mănâncă.
 492     |             Sfinţii Părinţi ca nişte fiare care ne sfâşie. “Închipuie-ţi,
 493     |              ficatul zeului umanist, ficat care peste noapte creştea
 494     |        vulturii aveau să-i ciupească ficatul zeului umanist, ficat care
 495 2(22)|            Efrem Sirul. Citatul este fidel.~
 496     |            exact, Sfântul corespunde fiecărei patimi un animal: “Spune-mi,
 497     |         necontenit cu unghiile ei de fier. Nu vatămă numai trupul,
 498     |       nevastă, Hristos le răspunde: “Fiii veacului acestuia se însoară
 499     |              înseamnă a-l deosebi de fiinţele iraţionale. Chiar dacă l-am
 500     |     popoarele orientale, iar printre filozofi, mai ales cei pitagoreici,
 501     |             după ce gustă din păcat. Filozofia androginului a preocupat
 502     |              este o piedică în calea filozofiei: “Căci să ştii, declară
 503     |             fără fisuri. În general, filozofii greci, în pofida politeismului