IntraText Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library |
Ierodiacon Savatie (Bastovoi) Omul... Concordances (Hapax - words occurring once) |
bold = Main text Chaptergrey = Comment text
1005 3(48)| dreapta lui Dumnezeu” sau “pleacă urechea Ta, Doamne”, “deşteaptă-Te, 1006 2 | aici ajungem la punctul de plecare al oricărei discuţii teologice 1007 3 | II). Prin această imagine plină de gingăşie, autorul popular 1008 2(6) | Pentru Sf. Grigorie, “podoaba pe care o poartă sufletul 1009 3 | general, filozofii greci, în pofida politeismului de atunci, 1010 3(55)| slugă în ţară străină şi să poftească roşcovele pe care le mâncau 1011 3 | neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, 1012 3 | filozofii greci, în pofida politeismului de atunci, ajunseseră să 1013 2 | corect”, spunea Evagrie Ponticul. Iată deci prima însuşire 1014 3 | este faptul că la diferite popoare şi religii, indiferent de 1015 3 | bisexuală de formă sferică. La popoarele orientale, iar printre filozofi, 1016 3 | plină de gingăşie, autorul popular al epopeii sugerează în 1017 3 | de zei pentru a răzbuna populaţia Urukului asuprită de tiranul 1018 3(55)| roşcovele pe care le mâncau porcii stăpânului său, pe care 1019 3 | întreaga fire a noastră porneşte pe calea aceasta, ca şi 1020 3 | ajunge să stăpânească aceste porniri, oamenii pot face tot atâtea 1021 3 | prin folosirea iraţională a pornirilor şi instinctelor date omului 1022 1 | împotriva voii lui Dumnezeu, s-a pornit pe asina sa ca să-i binecuvânteze 1023 2 | în Dumnezeu, îndeplinind poruncile Lui. Orice abatere a minţii 1024 1 | 6). ~Animalele se supun poruncilor Dumnezeieşti, încât Dumnezeu 1025 3 | leac şi o binecuvântare, o posibilitate nouă pe care o dă Dumnezeu 1026 2 | numai că se roagă, ci are posibilitatea să devină ca şi Dumnezeu, 1027 3 | în bărbat şi femeie este posterioară creaţiei. 25 Scriptura spune 1028 2 | materiale şi spirituale, să fie posterior lui Adam, de vreme ce toate 1029 3 | cu plăcerile iubirii? Mai poţi oare să te bucuri de o femeie?” 1030 1 | toate aceste afirmaţii se potrivesc omului, însă nici una din 1031 3 | strălucirii care nu i se potriveşte. O astfel de îndumnezeire 1032 3 | întâmplare cu Sofocle: “Odată, povesteşte acelaşi personaj, am fost 1033 3(56)| să dea acolo socoteală - poveşti de care râsese multă vreme -, 1034 3(56)| nici nu se sinchisea. Iar poveştile ce se spun despre cele ce 1035 3 | moartea biologică, Dumnezeu practic îl sustrage pe om din faţa “ 1036 3 | circuitul biologic închis este practicarea virtuţilor, care sunt o 1037 3 | Îndobitocirea este urmarea practicării continue a păcatului, care 1038 2 | fost făcute fără un “plan” prealabil. 12 Dumnezeul Sfânta Treime 1039 3 | suma eforturilor de a-l preamări pe om: “Omul – chip al lui 1040 2(13)| Bunăvestirea şi la Adormirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, Ed. 1041 2 | desăvârşit [prin firea lui, precizarea Sf.] este ceva unic, capabil 1042 3 | întoarce din nou şi ţine să precizeze: “Bărbat şi femeie i-a făcut 1043 3 | că sufletele oamenilor au preexistat într-o lume ideală, din 1044 3 | transformă răul în binecuvântare, prefăcând ceea ce a fost un rezultat 1045 1 | 33). 3~Iată că Dumnezeu preferă să se arate mai degrabă 1046 1 | lui, omul nu este decât o prelungire a maimuţei, iar Thomas Hobbes 1047 3 | În urma înclinărilor şi preocupărilor animalice, adeseori se îndobitoceşte 1048 3 | Filozofia androginului a preocupat într-o măsură foarte mare 1049 2(14)| pentru un oaspete de mare preţ. Astfel sugerează Sfântul 1050 2(14)| vieţuitoarele lumii acea falnică şi preţioasă fiinţă care e omul. Căci 1051 2(10)| Ibidem, p. 49. Idee prezentă şi la Platon, în „Republica” 1052 3 | Dumnezeu pe om în “noua sa pribegie” nu poate fi considerat 1053 3(32)| omul în cinste fiind, n-a priceput”, gândindu-se, desigur, 1054 3 | i-a devenit cel mai bun prieten, el îi trimite în cale o 1055 3(55)| care îi păştea, dar nu le primea nici măcar pe acestea (Lc. 1056 2(14)| după aceea urma să aibă loc primirea suveranului”, ibid., p. 1057 3 | Banchetul, Platon crede că omul primitiv era o fiinţă bisexuală de 1058 3 | n-ar mai cultiva, decât principii pătimaşe, ajutându-le să 1059 3 | silindu-şi mintea ca patimile să prindă în ea rădăcini, el devine 1060 2 | cât şi în oricare alte privinţe”. 13 Panayotis Nellas, rezumând 1061 2(22)| Cel mai probabil că aceste cuvinte aparţin 1062 3 | sexuale şi în afara scopului procreaţiei, neavând perioade anumite 1063 2(5) | partea a doua, trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. 1064 3 | Omul este de nepătruns, progresele sale în toate domeniile 1065 3 | zeii mai mari. Atunci când Prometeu îndrăzneşte să ducă focul 1066 1 | pământul” (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune: “oameni şi 1067 3 | oamenii fără Dumnezeu, a atins proporţii monstruoase în lumea contemporană. 1068 2 | de a-L cunoaşte şi de a-L propovădui [şi lăuda] pe Dumnezeu, 1069 3 | virtuţilor, care sunt o însuşire proprie doar naturii divino-umane. 54 1070 3 | nu-şi mai înţeleagă cauzele propriei nelinişti. Însă ceea ce 1071 3 | una din acestea nu Îi sunt proprii lui Dumnezeu? Acestea ni 1072 2(12)| originalul, adică scopul propriu-zis al noii creaţii”. Ibidem, 1073 3 | gâdilau gâtlejul cu o pană, provocându-şi voma, pentru a face loc 1074 3 | deoarece căderea omului a provocat dereglarea întregului cosmos.~ 1075 3(56)| nedreptăţi din viaţă, întocmai pruncilor, se trezeşte adesea din 1076 1 | amintim un pasaj interesant al Psalmistului. În psalmul 103, “puii leilor 1077 2(5) | Misiune al BOR, 1998, colecţia PSB, p. 38.~ 1078 3 | fiecare cu conformaţia lui psihosomatică specifică, nu aveau nimic 1079 1 | Psalmistului. În psalmul 103, “puii leilor mugesc ca să apuce 1080 1 | Unii, precum Nietzsche, pun la baza fiinţei umane voinţa 1081 3 | Nyssei] nu poate forma un punct de asemănare între Dumnezeu 1082 2 | Astfel, “în locul mantiei de purpură, s-a îmbrăcat în haina virtuţii, 1083 2(7) | Dacă chipul ar purta în toate ocaziile pecetea 1084 2 | El, memorie avem ca să-L purtăm în ea pe El, fiindcă El 1085 2 | scăderi atât în ce priveşte purtările în viaţă, cât şi în oricare 1086 2(14)| Sfântul cinstea pe care i-a purtat-o Dumnezeu omului creându-l.~ 1087 2 | boala. Unul din Părinţii Pustiei spunea în sfaturile sale 1088 1 | vrăjitorul Valaam. Cu toate că nu putem spune despre Valaam că nu 1089 3 | patima amorului la dorul puternic după frumosul cel real, 52 1090 3(31)| şi sfinţii călugări s-au putut lipsi de ajutorul femeii, 1091 3 | De exemplu, după Bereshit rabba, “la Facere, Adam şi Eva 1092 3 | patimile să prindă în ea rădăcini, el devine robul patimilor, 40 1093 3 | noastră în păcat: în loc să rămânem la vrednicia îngerească, 1094 3 | trupul ca un catâr, că eşti ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti 1095 2 | că se manifestă în primul rând raţionalitatea omului în 1096 3 | desăvârşesc îngerii, Dumnezeu a rânduit pentru firea noastră ceva 1097 3 | epopeii sugerează în câteva rânduri desăvârşita armonie dintre 1098 3 | te mânii ca un şarpe, că răneşti ca o scorpie, că eşti şiret 1099 3 | ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti ca un lup, că te mânii ca 1100 3(56)| vreme -, încep atunci să-i răscolească sufletul, din teamă ca nu 1101 3(56)| socoteală - poveşti de care râsese multă vreme -, încep atunci 1102 2 | Dumnezeu, de aceea îl şi răsfaţă cu daruri atât de mari. 1103 2 | în fiinţa sa nevoia de a răspândi ştiinţa despre Dumnezeu, 1104 3(48)| împietriţi şi incapabili să răspundă iubirii lui Dumnezeu.~ 1105 3 | avut-o de nevastă, Hristos le răspunde: “Fiii veacului acestuia 1106 3 | bucuri de o femeie?” Poetul răspunse: “Nu vorbi cu păcat, omule! 1107 3 | instinctualul încearcă din răsputeri să îmbrace haina strălucirii 1108 3 | clipa aceea are loc în om o răsturnare şi o înlocuire a peceţii 1109 3(55)| recurge la pilda fiului rătăcitor din parabola evanghelică, 1110 3 | dată fără de minte [fără raţiune, ca şi dobitoacele], neascultători, 1111 3 | fereşte să ajungă în robia răului (o astfel de mândrie e lăudată 1112 3 | desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind 1113 3 | fi nevoit să se apere de răutatea acestora. Dar dovada cea 1114 3 | aerul înălţimilor” după care râvnea Nietzsche, iată supraomul! 1115 3 | personajul făcut de zei pentru a răzbuna populaţia Urukului asuprită 1116 3 | sustrage pe om din faţa “răzbunării” iraţionale a naturii, oferindu-i 1117 3 | implacabil şi de spiritul răzbunător al zeilor. Zeii Greciei 1118 3 | pieri, ci va căpăta şansa reabilitării. El poate acum să perpetueze 1119 3 | puternic după frumosul cel real, 52 şi aceasta pentru că 1120 2 | Faptul că Hristos este în realitatea supratemporală a lui Dumnezeu “ 1121 2 | nepătimirea noastră să fie realizabilă, Dumnezeu ne dăruieşte până 1122 2 | credincios a operei pe care nu a realizat-o Adam”. 20 Sfântul Maxim 1123 2(12)| plan pentru ceea ce avea să realizeze, modul în care urma să acţioneze 1124 3(55)| Dumnezeu, Sfântul Tihon recurge la pilda fiului rătăcitor 1125 2(6) | strălucirea prin felul cum redă chipul celui ce apare în 1126 3(31)| Dumnezeu, Care ştie toate, s-a referit anume la înmulţirea pe care 1127 3 | să ajungă în punctul de a regăsi mai deplină viaţa şi forma 1128 1(3) | mijlocul israeliţilor (I Regi. 6, 7-14). Interesant de 1129 3 | logică a hedonismului lor, reieşind din doctrina lor religioasă. 1130 2 | Modelului său”. 11~Potrivit relatării biblice, doar omul, dintre 1131 2 | bune, ca să nu cugeţi cele rele, deoarece nu stă în firea 1132 3 | era o consecinţă logică a religiei antice greceşti. Grecul 1133 3 | că la diferite popoare şi religii, indiferent de concepţia 1134 2 | superior trupului (ca în religiile orientale), nici trupul 1135 3 | reieşind din doctrina lor religioasă. Drept urmare, ei au ajuns 1136 3(56)| Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I, Ed. Ştiinţifică, 1137 3 | naturii, oferindu-i şansa să renască într-o altă dimensiune. 1138 2 | logic ca Hristos, Care reprezintă scopul întregii creaţii 1139 2 | este firesc ca Hristos să reprezinte scopul mersului ascendent 1140 2(7) | viaţa în Hristos, I, 48 respectiv I, 51, cit. după Semi slov 1141 3 | înţeles altfel decât ca o restabilire a oamenilor în vechea stare 1142 3 | Căci “dacă viaţa celor restabiliţi se aseamănă cu cea a îngerilor, 1143 2(6) | acestei sintagme vom mai reveni). Ibidem, p. 37.~ 1144 1 | care se roagă, totuşi nu am rezolva mare lucru în acest sens. 1145 1 | animal îndumnezeit! Astfel rezumă teologul grec contemporan, 1146 3 | Sfânt” (Tit 3, 3-4).~Patima robeşte, ascunzând, ca o mască43 1147 3 | se fereşte să ajungă în robia răului (o astfel de mândrie 1148 3(31)| pentru rai, ci pentru vremea robirii sale viitoare. Dacă Apostolii 1149 3 | fecioriei. După ce, ajungând robiţi, au dezbrăcat această haină 1150 3 | în ea rădăcini, el devine robul patimilor, 40 şi din clipa 1151 3 | îndrăgeşte banii. Spune-mi, te rog, pot să te mai numesc om 1152 3 | ascultării spre dreptate” (Rom. 6, 16). “Căci şi noi eram 1153 3(39)| Evola a apărut în limba română la Editura Humanitas prin 1154 3 | aminte doar de chefurile romanilor, care îşi gâdilau gâtlejul 1155 3 | felurite, ca şi cu nişte roşcove, se hrăneşte...” 55~Voind 1156 3(55)| străină şi să poftească roşcovele pe care le mâncau porcii 1157 3 | mâncându-I, rupându-i, rozându-i toată puterea, făcându-l 1158 3 | vom analiza imnografia şi rugăciunile ortodoxe, vom vedea că ele 1159 3 | sufletului, mâncându-I, rupându-i, rozându-i toată puterea, 1160 3 | dă de înţeles prin lipsa ruşinii şi nepătimirea celor doi 1161 3(48)| deşteaptă-Te, pentru ce dormi?” ş. a. În Vechiul Testament, 1162 2 | Făurindu-l pe om, Dumnezeu “a sădit în firea sa un amestec de 1163 2 | transmită şi altora. Omul are sădită în fiinţa sa nevoia de a 1164 2 | lăuda] pe Dumnezeu, ci are sădite în fiinţa sa însuşirile 1165 3 | Mântuitorul a fost ispitit de saduchei, întrebat fiind a căruia 1166 2 | armonie în care urma să se sălăşluiască Hristos Dumnezeu. Căci dacă 1167 3 | de un stăpân smintit şi sălbatic”.45~Patimile sunt adesea 1168 3 | au inventat banchetele şi sălile de teatru, discuţiile filozofice, 1169 3(24)| la sân, hrana, scurgerea sămânţei, creşterea de la mic la 1170 3 | numai trupul, ci strică şi sănătatea sufletului, mâncându-I, 1171 3 | picioarele ca un măgar, că sari ca un taur, că nechezi după 1172 3 | un lup, că te mânii ca un şarpe, că răneşti ca o scorpie, 1173 3 | nu loveşte, nici nu cere satisfacţii, ci pedeapsa e o mişcare 1174 3 | faptele cele întru dreptate săvârşite de noi, ci după a lui îndurare, 1175 2 | chip de om adevărat şi fără scăderi atât în ce priveşte purtările 1176 1 | 22). Iată un amănunt de scandal atât pentru materialişti, 1177 3 | Cu adâncă mulţumire am scăpat de iubire, de parcă aş fi 1178 3 | hrăneşte...” 55~Voind să scape de această tristeţe, grecii 1179 2 | îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru se sprijineşte pe fericirea 1180 3 | imitîndu-I virtuţile, în schimb omul poate, după cum am 1181 2(12)| un artist care-şi face o schiţă de plan pentru ceea ce avea 1182 2(12)| Dumnezeu cu un artist care îşi schiţează viitoarea lucrare: “Atunci 1183 3 | măsură foarte mare diverse şcoli filozofice şi teozofice 1184 3 | Metafizica sexului” 39, urmând un scop contrar celui pe care îl 1185 3 | instinctele sexuale şi în afara scopului procreaţiei, neavând perioade 1186 3 | un şarpe, că răneşti ca o scorpie, că eşti şiret ca o vulpe, 1187 2(12)| cum deducem din cuvântul Scripturii, a avut loc ceea ce face 1188 3 | Ioan Gură de Aur, care a scris atâtea cuvinte înălţătoare 1189 1 | moabiţi, “Îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale”. 1190 3(24)| alăptarea la sân, hrana, scurgerea sămânţei, creşterea de la 1191 3 | neopitagoreicii, cât şi sectele gnostice, aşa-zis creştine. 1192 3 | despărţit printr-o lovitură de secure, care i-a separat în două. 1193 2(7) | respectiv I, 51, cit. după Semi slov o jizni vo Hriste, 1194 2 | morţii, sinucigându-se în sensul cel mai adevărat al cuvântului. 1195 3 | că ele sunt pătrunse de sentimentul că cel ce se roagă este 1196 3 | bărbatul şi femeia nu au fost separaţi dintru început, a dat în 1197 3(24)| iraţional sunt: împreunarea sexuală, concepţia, naşterea, întinăciunea, 1198 3 | îşi foloseşte instinctele sexuale şi în afara scopului procreaţiei, 1199 1 | instincte peste care domneşte sexualitatea, care determină orice activitate 1200 3 | în cartea sa “Metafizica sexului” 39, urmând un scop contrar 1201 2 | prealabil. 12 Dumnezeul Sfânta Treime a zis: “Să facem 1202 2 | a minţii de la Dumnezeu sfârşeşte prin a aluneca spre rău. 1203 1 | este ceea ce mănâncă. În sfârşit, pentru Darwin şi adepţii 1204 3 | mânia omoară totul. Nu pot sfâşia leul şi vipera atât de cumplit 1205 3 | Părinţi ca nişte fiare care ne sfâşie. “Închipuie-ţi, spune Sf. 1206 3 | cumplit măruntaiele ca mânia, sfâşiindu-le necontenit cu unghiile ei 1207 2(12)| crearea omului, a avut loc o sfătuire şi, după cum deducem din 1208 2 | Părinţii Pustiei spunea în sfaturile sale către monahi: “Cugetă 1209 3 | fiinţă bisexuală de formă sferică. La popoarele orientale, 1210 3 | Mânia poate deveni bărbăţie, sfiala poate duce la siguranţa 1211 3(50)| Teologul, Cuvântarea a 45 la Sfintele Paşti.~ 1212 1 | concepţia generală a Sfinţilor Părinţi despre om. Şi aceasta 1213 3(34)| acestea şi altele asemenea lor şi-au făcut intrare în om prin 1214 1(2) | ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu 1999.~ 1215 3 | bărbăţie, sfiala poate duce la siguranţa întemeiată, din frică se 1216 2 | din constrângere sau din silă nu poate fi virtute”. 10 1217 3 | degradare puterea cugetului, silindu-şi mintea ca patimile să prindă 1218 2 | plăcerile pământeşti, prin simţământul care-l are, că nu-i străin 1219 2 | nematerialnic, dar legat prin simţuri de lumea materială”. 17 1220 3(56)| care înainte nici nu se sinchisea. Iar poveştile ce se spun 1221 3 | ajuns, în clipele sale de singurătate apăsătoare, să nu-şi mai 1222 2(6) | chipului (asupra acestei sintagme vom mai reveni). Ibidem, 1223 2 | s-a dat pe sine morţii, sinucigându-se în sensul cel mai adevărat 1224 3 | răneşti ca o scorpie, că eşti şiret ca o vulpe, că ţii în tine 1225 2(22)| cuvinte aparţin Sf. Efrem Sirul. Citatul este fidel.~ 1226 3 | Ghilgameş voieşte să-şi slăbească adversarul, care mai târziu 1227 2(7) | se înalţă până la atâta slavă, încât devine vrednică de 1228 2(7) | respectiv I, 51, cit. după Semi slov o jizni vo Hriste, Moscova, 1229 3(55)| părintească, a ajuns să fie slugă în ţară străină şi să poftească 1230 3 | numesc drac? Dar dracul nu slujeşte tiraniei stomacului, nici 1231 3 | neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri 1232 3 | vierme sunt, şi nu om”, se smereşte Împăratul David (Ps. 21, 1233 3 | aş fi fugit de un stăpân smintit şi sălbatic”.45~Patimile 1234 1 | atribui omului, capabilă să-l smulgă din lumea animală şi să-l 1235 3 | fiinţă liberă, iar ceea ce îl smulge pe om din circuitul biologic 1236 1 | Aristotel, omul era un animal social. Pentru Bergson şi Blaga, 1237 3(56)| aici trebuie să dea acolo socoteală - poveşti de care râsese 1238 1 | pereche, “ca să le păstreze soiul pentru tot pământul” (Fc. 1239 3(56)| se trezeşte adesea din somn şi, înspăimântat, trăieşte 1240 3 | cum ar fi mâncatul sau somnul. Să ne aducem aminte doar 1241 3 | diavolului, pe care acesta i-a şoptit-o Evei în rai. Să nu uităm 1242 3(52)| deoarece prin ea se perpetuează specia omenească. Ea duce la taina 1243 3 | conformaţia lui psihosomatică specifică, nu aveau nimic din cele 1244 3 | împărţit omenirea”. 26 Prin specificarea bărbat şi femeie, Sf. Grigorie 1245 2 | să se desăvârşească atât spiritual, cât şi trupeşte. Făurindu-l 1246 2 | întregii creaţii materiale şi spirituale, să fie posterior lui Adam, 1247 3 | filozofice, pentru cei mai spiritualizaţi, dar şi jocurile şi orgiile, 1248 3 | destinului implacabil şi de spiritul răzbunător al zeilor. Zeii 1249 3 | pătimaşe, ajutându-le să sporească tot mai mult”. 41~În acest 1250 3 | legate de trup, pe atât sporesc dorinţele şi plăcerile iscate 1251 2 | iar în loc de sceptru se sprijineşte pe fericirea nemuririi, 1252 3(56)| Iată încă ceva pe care, spunându-l, n-aş putea să conving pe 1253 3 | acord că acest lucru nu s-a spus în legătură cu Dumnezeu 1254 3 | pe poetul Sofocle: “Cum stai, Sofocle, cu plăcerile iubirii? 1255 3 | oamenilor, Zeus îl leagă de o stâncă, unde vulturii aveau să-i 1256 3 | partea dreaptă şi femeie pe stânga; dar Dumnezeu l-a tăiat 1257 2 | Fiind chip al Împăratului ce stăpâneşte peste toate, omul poartă 1258 3 | Dumnezeu care este în noi. Omul stăpânit de patimi nu poate să-L 1259 2(14)| Căci nu era firesc să apară stăpânul înainte de supuşi, ci întâi 1260 3(55)| pe care le mâncau porcii stăpânului său, pe care îi păştea, 1261 3 | noastră ceva mai potrivit stării de după alunecarea noastră 1262 3 | creat pe om, iar acesta I-a stat împotrivă, căzând în moarte, 1263 3 | la Facere, Adam şi Eva stăteau spate în spate, lipiţi de 1264 3 | împotriva omului, ele nu pot să şteargă cu desăvârşire strălucirea 1265 3 | ce spun: creştin? Nu pot şti bine nici dacă eşti om. 1266 1(1) | strivită cu uşurinţă de o stihie, el totuşi se ridică deasupra 1267 1(1) | deasupra tuturor acestor stihii, căci, spre deosebire de 1268 2 | sa nevoia de a răspândi ştiinţa despre Dumnezeu, exprimată 1269 1 | de mai mult.~Experienţa ştiinţei moderne dovedeşte că animalele 1270 3 | epistolele pauline: “Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre 1271 3 | dobitoacele necuvântătoare - ştiu din fire, într-acestea îşi 1272 3 | dracul nu slujeşte tiraniei stomacului, nici nu îndrăgeşte banii. 1273 3(55)| ajuns să fie slugă în ţară străină şi să poftească roşcovele 1274 2 | Dumnezeu, cugetând cele străine. Astfel, el L-a negat pe 1275 3 | răsputeri să îmbrace haina strălucirii care nu i se potriveşte. 1276 2 | cunoaştem mai de mult ca strămoş, Adam cel Nou S-a făcut 1277 2 | de consecinţele păcatului strămoşesc, ci şi o realizare pentru 1278 3 | vatămă numai trupul, ci strică şi sănătatea sufletului, 1279 3 | lumea cerească, au primit stricăciunea morţii şi blestemul şi durerea 1280 3 | împotriva omului, ci împotriva “stricăciunii care-l învăluie”. 49 După 1281 3 | Dumnezeu pur şi simplu strigă din inima fiecăruia, iar 1282 1(1) | multe altele, care poate fi strivită cu uşurinţă de o stihie, 1283 3 | tot ce-i bun în noi cade sub ascultarea răutăţii. Îndată 1284 3 | acestora. Dar dovada cea mai sugestivă în favoarea unei existenţe 1285 3 | tuturor lucrurilor”! Iată suma eforturilor de a-l preamări 1286 3 | daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi; 1287 1 | cărora animalele pot deveni superioare omului, ţinem totuşi să 1288 2 | nici sufletul nu-i este superior trupului (ca în religiile 1289 2 | şi voia liberă, având “o superioritate vădită prin libertatea sa 1290 3 | care râvnea Nietzsche, iată supraomul! Iată şi “omul - măsură 1291 2 | Hristos este în realitatea supratemporală a lui Dumnezeu “mai-întâi-născut 1292 3 | Dumnezeu omului ca să poată supravieţui în moarte, din moment ce 1293 3 | viaţa, şi mai ales ca să supravieţuiască corect, să ajungă în punctul 1294 3 | date omului doar pentru supravieţuire în noile condiţii de existenţă. 1295 2 | daruri atât de mari. Darul suprem pe care îl primeşte omul 1296 3 | aceasta constă şi dovada supremei libertăţi a omului, care-l 1297 3 | născut ca noi, nici nu a supt sân, nici nu a cunoscut 1298 3 | depăşi, omul are putere să supună el aceste legităţi în favoarea 1299 3 | sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi; fie ai păcatului spre moarte, 1300 2 | el L-a negat pe Dumnezeu, sursa existenţei sale. Drept urmare, 1301 3 | totuşi o afirmaţie care susţine ceea ce vom spune. El observă 1302 3 | biologică, Dumnezeu practic îl sustrage pe om din faţa “răzbunării” 1303 2(14)| urma să aibă loc primirea suveranului”, ibid., p. 20. De altfel, 1304 3 | lupţi împotriva fraţilor tăi ca demonul cel rău, cum 1305 3 | stânga; dar Dumnezeu l-a tăiat în două jumătăţi”. 29 În 1306 3(52)| specia omenească. Ea duce la taina cununiei, care este binecuvântată 1307 1 | roagă, trăiesc o relaţie tainică cu Dumnezeu, iar Dumnezeu 1308 3 | noi este Dumnezeu”, aşa se tâlcuieşte Emanuel, numele Dumnezeului 1309 2 | pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi la 1310 3(55)| a ajuns să fie slugă în ţară străină şi să poftească 1311 2 | stăpânească toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul” ( 1312 3 | şi tu mânia din sufletul tău. Şi mânia are dinţi şi unghii 1313 3 | un măgar, că sari ca un taur, că nechezi după femei ca 1314 1 | fi întors de la mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe 1315 3 | banchetele şi sălile de teatru, discuţiile filozofice, 1316 2(5) | trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. Inst. Bibl. 1317 2 | mai jos decât asina sa. “Teolog este cel care se roagă corect”, 1318 2(4) | Dumnezeu, omul este alcătuit teologic. Şi pentru ca să fie adevărat, 1319 2 | plecare al oricărei discuţii teologice despre om.~Omul este chip [ 1320 3 | diverse şcoli filozofice şi teozofice greceşti, printre care şi 1321 3(48)| dormi?” ş. a. În Vechiul Testament, se vorbeşte mai mult de 1322 3(40)| 2, pp. 82-83 (caută în text pentru nota 40 şi 41).~ 1323 3(32)| Ibidem, p. 53. Textul continuă cu aceste cuvinte: “ 1324 1 | prelungire a maimuţei, iar Thomas Hobbes face o afirmaţie 1325 1 | a zis către Valaam: “ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum 1326 3 | eşti şiret ca o vulpe, că ţii în tine veninul răutăţii 1327 3 | îndreptate împotriva oamenilor în timpul vieţii lor pământeşti, dincolo 1328 2 | istoriei”. 15~Omul trebuie să tindă neîncetat spre acest Arhetip 1329 1 | deveni superioare omului, ţinem totuşi să amintim un pasaj 1330 3 | nedreptăţii. Această atitudine, tipică nu numai pentru grecii antici, 1331 3 | plăsmuind un “dumnezeu” de tipul celui freudian şi nietzschean, 1332 3 | Dar dracul nu slujeşte tiraniei stomacului, nici nu îndrăgeşte 1333 3 | antice greceşti. Grecul era tiranizat de ideea destinului implacabil 1334 3 | partea naturii ce a fost tiranizată şi defectată de acţiunea 1335 3 | aceasta dintr-o mare tristeţe, tiranizaţi de monstruozitatea fatalităţii 1336 3 | populaţia Urukului asuprită de tiranul Ghilgameş), el fiind un 1337 3 | înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 3-4).~Patima robeşte, 1338 1 | gândeau că l-au separat pentru totdeauna de lumea animală. Animalele 1339 2(4) | trebuie să existe şi să trăiască în fiecare clipă teocentric”. 1340 1 | animală. Animalele se roagă, trăiesc o relaţie tainică cu Dumnezeu, 1341 3(56)| din somn şi, înspăimântat, trăieşte în deznădejde”. (Platon, 1342 1 | minori care, atribuind omului trăirea metafizică, gândeau că l-au 1343 3 | nemăsurată iubire de oameni, transformă răul în binecuvântare, prefăcând 1344 2 | despre Dumnezeu, pe care să o transmită şi altora. Omul are sădită 1345 3 | îngerească, El ne-a îngăduit să transmitem viaţa de la unii la alţii 1346 3 | inventariere interesantă a trăsăturilor animale lucrătoare în om, 1347 3(35)| Sf. Grigorie de Nyssa în tratatul mai sus citat.~ 1348 2 | Valaam, pe care Dumnezeu îl tratează ca pe o fiinţă inferioară 1349 2(14)| înainte de supuşi, ci întâi trebuia pregătită împărăţia şi abia 1350 2 | prealabil. 12 Dumnezeul Sfânta Treime a zis: “Să facem om după 1351 3(56)| întocmai pruncilor, se trezeşte adesea din somn şi, înspăimântat, 1352 3 | cel mai bun prieten, el îi trimite în cale o curtezană. Enkidu 1353 2 | desăvârşească atât spiritual, cât şi trupeşte. Făurindu-l pe om, Dumnezeu “ 1354 2 | sufletul nu-i este superior trupului (ca în religiile orientale), 1355 3 | nu erau supuşi nevoilor trupurilor, petreceau în rai ca nişte 1356 3 | pădurii, care “se îmbulzea cu turma de animale sălbatice la 1357 1(1) | nu au conştiinţa că l-ar ucide.~ 1358 1 | de la mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea aş fi 1359 3 | şoptit-o Evei în rai. Să nu uităm însă că grecii au făcut 1360 3 | sufletele omeneşti care uitaseră cu totul chipul în care 1361 2 | materială, a răsărit pe pământ ultimul după toate creaturile, atunci 1362 3 | ciupească ficatul zeului umanist, ficat care peste noapte 1363 2 | scopul mersului ascendent al umanităţii, început, dar şi capăt, 1364 3 | spate în spate, lipiţi de umeri: atunci Dumnezeu i-a despărţit 1365 1 | despre ele. Fără să acceptăm unele exagerări care se fac în 1366 1 | un animal care fabrică unelte. Pentru Feuerbach, omul 1367 3 | tău. Şi mânia are dinţi şi unghii groaznice; dacă nu-ţi domesticeşti 1368 3 | sfâşiindu-le necontenit cu unghiile ei de fier. Nu vatămă numai 1369 2 | precizarea Sf.] este ceva unic, capabil să cugete şi nematerialnic, 1370 2 | oamenii” şi care, după chipul unicităţii lui Dumnezeu, este una şi 1371 2(7) | s-ar dovedi cea mai deplină unire şi identitate. Căci ce deosebire 1372 3 | este şi stăpân al acestui Univers şi că, pe lângă biologic, 1373 3 | iraţionale şi intransigente ale Universului în care trăim. Aceasta ne 1374 3 | diferite culturi naştere unor interpretări, de multe ori 1375 2 | făpturile, este rezultatul unui sfat Dumnezeiesc, celelalte 1376 3 | ajunge la ascultare, din ură la antipatie faţă de rău, 1377 3 | pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul; iar când 1378 3 | în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul 1379 3(48)| lui Dumnezeu” sau “pleacă urechea Ta, Doamne”, “deşteaptă-Te, 1380 3 | contrar celui pe care îl urmăm noi, face totuşi o afirmaţie 1381 3 | Metafizica sexului” 39, urmând un scop contrar celui pe 1382 3 | 6). Îndobitocirea este urmarea practicării continue a păcatului, 1383 3 | dreaptă şi căderea care a urmat, departe de viaţa îngerilor, 1384 3 | acolo unde nu este aceea, nu urmează nici aceasta...” 33 Dumnezeu, 1385 3 | eşti lacom la mâncare ca un urs, că-ţi îngraşi trupul ca 1386 3 | pentru a răzbuna populaţia Urukului asuprită de tiranul Ghilgameş), 1387 1(1) | care poate fi strivită cu uşurinţă de o stihie, el totuşi se 1388 3(40)| Platon, Republica, Opere vol. V, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1389 1(3) | Interesant de observat că vacile înjugate la car erau la 1390 2 | având “o superioritate vădită prin libertatea sa neîngrădită”. 9 1391 2 | teocentric, el se pune în valoare la infinit pe sine însuşi, 1392 3(24)| mic la desăvârşit, floarea vârstei, bătrâneţea, boala, moartea”. ( 1393 3 | unghiile ei de fier. Nu vatămă numai trupul, ci strică 1394 3 | îndreaptă spre adăpătoare, văzându-l, animalele o iau la fugă. 1395 1 | înaintea mea; şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la 1396 3 | învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din 1397 3 | Hristos le răspunde: “Fiii veacului acestuia se însoară şi se 1398 3 | restabilire a oamenilor în vechea stare pe care au avut-o 1399 3(48)| pentru ce dormi?” ş. a. În Vechiul Testament, se vorbeşte mai 1400 1 | sus că se ruga), totuşi vedem că, prin atitudinea sa, 1401 2 | asinei, credem că se are în vedere omul eretic, duşman al lui 1402 3 | o vulpe, că ţii în tine veninul răutăţii ca o aspidă şi 1403 2 | încăpea pe Dumnezeu, la vremea venirii lui Hristos în istorie, 1404 2 | toate, omul poartă şi un “veşmânt” corespunzător. Astfel, “ 1405 2 | dezvoltă şi întregeşte în veşnicie”. 23~Însă pe lângă mişcarea 1406 3 | babiloniană, de unde avem vestita epopee a lui Ghilgameş, 1407 1 | iar pe ea aş fi lăsat-o vie” (Num. 22, 21-33). 3~Iată 1408 3 | decât dobitocul” 38: “căci vierme sunt, şi nu om”, se smereşte 1409 3 | ne încadrează în ceata vietăţilor necugetătoare”. 28~Ideea 1410 2 | şi se autodistruge. Când vieţuieşte teocentric, el se pune în 1411 3(42)| Bucureşti 1994, Omilia IV, VIII, pp. 58-59.~ 1412 3(31)| pentru vremea robirii sale viitoare. Dacă Apostolii şi sfinţii 1413 2(12)| artist care îşi schiţează viitoarea lucrare: “Atunci când a 1414 2 | purpură, s-a îmbrăcat în haina virtuţii, care-i totuşi cea mai împărătească 1415 3 | pe Dumnezeu, imitîndu-I virtuţile, în schimb omul poate, după 1416 3 | închis este practicarea virtuţilor, care sunt o însuşire proprie 1417 3 | avortează, iar noaptea se visează alăptând un copil. Noi trebuie 1418 1(3) | erau la prima fătare şi că viţeii lor erau închişi acasă, 1419 1(3) | prin animale, de exemplu vitele de care a fost legat chivotul 1420 2(7) | după Semi slov o jizni vo Hriste, Moscova, 1874, pp. 1421 3 | ca demonul cel rău, cum voi putea să te număr cu oamenii 1422 1 | Valaam vrăjitorul, împotriva voii lui Dumnezeu, s-a pornit 1423 3 | roşcove, se hrăneşte...” 55~Voind să scape de această tristeţe, 1424 1 | pun la baza fiinţei umane voinţa de putere, iar Freud vede 1425 3(38)| Îngerul Păzitor: “O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele 1426 3 | cu o pană, provocându-şi voma, pentru a face loc iarăşi 1427 3 | femeie?” Poetul răspunse: “Nu vorbi cu păcat, omule! Cu adâncă 1428 2 | Dumnezeu, ca într-o oglindă. 6 Vorbind despre măsura în care aceste 1429 2(7) | atâta slavă, încât devine vrednică de aceeaşi cinste şi chiar 1430 2 | omul se distinge printr-o vrednicie de adevărat împărat ca unul 1431 2(7) | greu s-ar isca între ei vreo neînţelegere, ci între ei 1432 3 | oameni, ci orice încercare a vreunui zeu minor de a conlucra 1433 3 | scorpie, că eşti şiret ca o vulpe, că ţii în tine veninul 1434 3 | leagă de o stâncă, unde vulturii aveau să-i ciupească ficatul 1435 3(33)| Omilii la Facere, omilia XVIII.~ 1436 3 | scrie Sfântul Tihon din Zadonsk, fiind duh creat de Dumnezeu, 1437 3 | copil. Noi trebuie să-L “zămislim” pe Dumnezeu în inimile 1438 3 | după cădere e o continuă zbatere între animalitate şi Dumnezeire.~ 1439 3 | Enkidu (personajul făcut de zei pentru a răzbuna populaţia 1440 3 | de spiritul răzbunător al zeilor. Zeii Greciei antice nu 1441 3 | tu faţă de tine tot atâta zel cât îl arată alţii pentru 1442 3 | orice încercare a vreunui zeu minor de a conlucra cu muritorii 1443 3 | aveau să-i ciupească ficatul zeului umanist, ficat care peste 1444 3 | să ducă focul oamenilor, Zeus îl leagă de o stâncă, unde 1445 2 | mai-întâi-născut decât toată zidirea” (Col. 1, 15-17) constituie 1446 2 | imitare a lui Adam cel nou, zidit după chipul şi asemănarea 1447 2 | fost Arhetipul pentru cele zidite (de El)”. 18~Condiţia care