Ierodiacon Savatie (Bastovoi)
Omul...

1. Ce īl deosebeste pe om de animale?

«»

Link to concordances:  Standard Highlight

Link to concordances are always highlighted on mouse hover

1. Ce îl deosebeşte pe om de animale?

Există o mulţime de încercări de a-l defini pe om. Pentru Aristotel, omul era un animal social. Pentru Bergson şi Blaga, un animal care fabrică unelte. Pentru Feuerbach, omul este ceea ce mănâncă. În sfârşit, pentru Darwin şi adepţii lui, omul nu este decât o prelungire a maimuţei, iar Thomas Hobbes face o afirmaţie care pare curme orice aspiraţie la nobleţe a omului. Pentru el, omul este lup omului.

Unii, precum Nietzsche, pun la baza fiinţei umane voinţa de putere, iar Freud vede în om un ghem de instincte peste care domneşte sexualitatea, care determină orice activitate a omului (libido). Omul mai este văzut de unii şi drept un animal care iubeşte frumosul. Desigur, această afirmaţie, precum şi cea a lui Pascal1, care pune în faţă raţionalitatea şi conştiinţa morţii, par nu excludă din alcătuirea fiinţei umane şi un oarecare fior metafizic.

În ce ne priveşte, credem toate aceste afirmaţii se potrivesc omului, însă nici una din ele nu poate fi luată drept adevăr cuprinzător. Da, omul este un animal - dar un animal îndumnezeit! Astfel rezumă teologul grec contemporan, Panayotis Nellas, 2 concepţia generală a Sfinţilor Părinţi despre om. Şi aceasta este singura însuşire dintre toate câte i se pot atribui omului, capabilă să-l smulgă din lumea animală şi să-l înalţe deasupra ei. De aceea vom încerca o desfăşurăm.

Se pare a vedea în om doar un animal cu conştiinţa morţii, nu înseamnă a-l deosebi de fiinţele iraţionale. Chiar dacă l-am numi animal care se roagă, totuşi nu am rezolva mare lucru în acest sens. Pentru a fi om, este nevoie de mai mult.

Experienţa ştiinţei moderne dovedeşte animalele pot fi mai mult decât s-a crezut multă vreme despre ele. Fără acceptăm unele exagerări care se fac în acest sens, potrivit cărora animalele pot deveni superioare omului, ţinem totuşi amintim un pasaj interesant al Psalmistului. În psalmul 103, “puii leilor mugesc ca apuce şi ceară de la Dumnezeu hrana lor” (22). Iată un amănunt de scandal atât pentru materialişti, cât şi pentru misticii minori care, atribuind omului trăirea metafizică, gândeau l-au separat pentru totdeauna de lumea animală. Animalele se roagă, trăiesc o relaţie tainică Dumnezeu, iar Dumnezeu le poartă de grijă, deoarece ele sunt destinate omului - făptura iubită a lui Dumnezeu, rodul iubirii Creatorului. De aceea Noe primeşte poruncă ia cu sine în corabie nu doar dinanimalele curate”, ci chiar şi din celenecurate”, câte o pereche, “ca le păstreze soiul pentru tot pământul” (Fc. 7, 2), iar proorocul David spune: “oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne” (Ps. 35, 6).

Animalele se supun poruncilor Dumnezeieşti, încât Dumnezeu îşi face cunoscută voia Sa oamenilor prin intermediul animalelor. Atunci când Valaam vrăjitorul, împotriva voii lui Dumnezeu, s-a pornit pe asina sa ca să-i binecuvânteze pe moabiţi, “Îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale”. Moise ne spune asina a văzut Îngerul Domnului, pe care Valaam nu-l vedea (şi de aceea o bătea, căci asina în tot felul se împotrivea mai meargă). Şi iată Domnul a deschis gura asinei, şi aceasta a zis către Valaam: “ce ţi-am făcut eu, de baţi acum pentru a treia oară?”. În cele din urmă, Îngerul se arată şi lui Valaam. Acesta cade cu faţa la pământ, iar cuvintele pe care le aude din gura îngerului sunt acestea: “De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea; şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de la mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea fi lăsat-o vie” (Num. 22, 21-33). 3

Iată Dumnezeu preferă se arate mai degrabă şi cruţe un dobitoc decât un om care Îi este duşman, în cazul dat, vrăjitorul Valaam. Cu toate nu putem spune despre Valaam nu avea cunoştinţă de Dumnezeu şi nici măcar nu se ruga Lui (căci ni se relatează mai sus se ruga), totuşi vedem , prin atitudinea sa, om fiind, se coboară mai jos decât dobitoacele.

Aşadar, ce este aceea ce îl ridică pe om deasupra animalelor?





1. Este vorba, desigur, de celebra maximă a lui Pascalomul este o trestie cugetătoare”. Pentru P., omul, chiar dacă este o trestie, adică o fiinţă mai firavă decât multe altele, care poate fi strivită cu uşurinţă de o stihie, el totuşi se ridică deasupra tuturor acestor stihii, căci, spre deosebire de ele, este singurul care are conştiinţa morţii sale, pe când acelea nu au conştiinţa l-ar ucide.



2. Panayotis Nellas, Omul - animal îndumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Editura Deisis, Sibiu 1999.



3. Avem şi alte cazuri în Scriptură, când Dumnezeu îşi face cunoscută voia prin animale, de exemplu vitele de care a fost legat chivotul furat, ca se vadă dacă Dumnezeu binevoieşte se întoarcă în mijlocul israeliţilor (I Regi. 6, 7-14). Interesant de observat vacile înjugate la car erau la prima fătare şi viţeii lor erau închişi acasă, în direcţie opusă. În felul acesta se arată dobitoacele depăşesc legile firii, pentru a îndeplini porunca lui Dumnezeu, ca şi în cazul cu asina lui Valaam.



«»

Best viewed with any browser at 800x600 or 768x1024 on Tablet PC
IntraText® (VA1) - Some rights reserved by EuloTech SRL - 1996-2009. Content in this page is licensed under a Creative Commons License