|
CAPITOLUL 20
Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. A treia vestire a
Patimilor. Cererea fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru întâietate. Vindecarea
celor doi orbi.
1. Căci împărăţia cerurilor este
asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit
dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via
sa.
2. Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi,
i-a trimis în via sa.
3. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut
pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în
vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da.
5. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul
al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.
6. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit
pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi
stat aici toată ziua fără lucru?
7. Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a
lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul
veţi lua.
8. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis
către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi
dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei
dintâi.
9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un
dinar.
10. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua
mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar.
11. Şi după ce au luat, cârteau împotriva
stăpânului casei,
12. Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un
ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei
şi arşiţa.
13. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei:
Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un
dinar?
14. Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc
să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie.
15. Au nu mi se
cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este
rău, pentru că eu sunt bun?
16. Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei
dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini
aleşi.
17. Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o
parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale:
18. Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi
dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la
moarte;
19. Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L
batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi
va învia.
20. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu,
împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El.
21. Iar El a zis
ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti
doi fii ai mei, unul de-a dreapta 1i altul de-a stânga Ta, întru
împărăţia Ta.
22. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce
cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea
Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi?
Ei I-au zis: Putem.
23. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi
cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a
şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va
da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.
24. Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi
fraţi.
25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi
că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le
stăpânesc.
26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va
vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul
să vă fie vouă slugă,
28. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se
slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea
sufletul răscumpărare pentru mulţi.
29. Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea
în urma Lui.
30. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă
drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe
noi, Doamne, Fiul lui David!
31. Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei
însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
Fiul lui David.
32.
Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să
vă fac?
33. Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii
noştri.
34. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de
ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui.
|