|
CAPITOLUL 6
Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată,
sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte.
1. Într-o sâmbătă, a doua după Paşti,
Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice,
le frecau cu mâinile şi mâncau.
2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu
se cade a face sâmbăta?
3. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare
n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei
ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile
punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor
săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai
preoţii?
5. Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al
sâmbetei.
6. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în
sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui
mână dreaptă era uscată.
7. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va
vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.
8. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului
care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a
sculat şi a stat.
9. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi,
ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un
suflet sau a-l pierde?
10. Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a
zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a
făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
11. Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii
cu alţii ce să facă cu Iisus.
12. Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca
să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către
Dumnezeu.
13. Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine
pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit
Apostoli.
14. Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei,
fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi pe
Vartolomeu,
15. Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al
lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,
16. Şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda
Iscarioteanul, care s-a făcut trădător.
17. Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc
şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi
mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe
ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca
să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se
vindecau.
19. Şi toată mulţimea căuta să se
atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe
toţi.
20. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii
Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră
este împărăţia lui Dumnezeu.
21. Fericiţi voi care flămânziţi acum,
că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi
acum, că veţi râde.
22. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî
pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori
şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului
Omului.
23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă
veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer;
pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii
lor.
24. Dar vai vouă bogaţilor, că vă
luaţi pe pământ mângâierea voastră.
25. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum,
că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi
râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.
26. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi
de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi
părinţii lor.
27. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun:
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce
vă urăsc pe voi;
28. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,
rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
29. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi
pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi
ia şi cămaşa;
30. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia
lucrurile tale, nu cere înapoi.
31. Şi precum voiţi să vă facă
vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
32. Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc,
ce răsplată puteţi avea? Căci şi
păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
33. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac
vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi
păcătoşii acelaşi lucru fac.
34. Şi dacă daţi împrumut celor de la care
nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire
puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut
păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
35. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri
şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără
să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata
voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt,
că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.
36. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru
este milostiv.
37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi;
nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi
veţi fi iertaţi.
38. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o
măsură bună, îndesată, clătinată şi cu
vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi
vi se va măsura.
39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb
să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în
groapă?
40. Nu este ucenic mai presus decât
învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va
fi ca învăţătorul său.
41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna
din ochiul tău nu o iei în seamă?
42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate,
lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care
este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din
ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul
fratelui tău.
43. Căci nu este pom bun care să facă roade
rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă
roade bune.
44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele
lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu
se culeg struguri din spini.
45. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale,
scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui,
scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura
lui.
46. Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne,
şi nu faceţi ce vă spun?
47. Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi
le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă:
48. Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a
săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind
apele mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o
clintească, fiindcă era bine clădită pe
piatră.
49. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care
şi-a zidit casa pe pământ fără temelie, şi izbind în
ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea
acelei case a fost mare.
|