|
CAPITOLUL 6
Săturarea celor cinci mii de oameni. Iisus umblă pe mare. Pâinea
care se pogoară din cer. Mărturisirea lui Petru.
1. După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea
Galileii, în părţile Tiberiadei.
2. Şi a mers după El mulţime multă,
pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.
3. Şi S-a suit Iisus în munte şi a şezut
acolo cu ucenicii Săi.
4. Şi era aproape Paştile, sărbătoarea
iudeilor.
5. Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând
că mulţime multă vine către El, a zis către Filip:
De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia?
6. Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El
ştia ce avea să facă.
7. Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute
de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin.
8. Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui
Simon Petru:
9. Este aici un băiat care are cinci pâini de orz
şi doi peşti. Dar ce
sunt acestea la atâţia?
10. Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se
aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au
şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii.
11. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a
dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din
peşti, cât au voit.
12. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor
Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se
piardă ceva.
13. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece
coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din
cele cinci pâini de orz.
14. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o,
ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în
lume.
15. Cunoscând deci Iisus că au să vină
şi să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus
iarăşi în munte, El singur.
16. Şi când
s-a făcut seră, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
17. Şi intrând în corabie, mergeau spre
Capernaum, dincolo de mare. Şi s-a făcut întuneric şi Iisus
încă nu venise la ei,
18. Şi suflând vânt mare, marea se întărâta.
19. După ce au vâslit deci ca la douăzeci şi
cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisus umblând pe apă
şi apropiindu-Se de corabie, ei s-au înfricoşat.
20. Iar El le-a
zis: Eu sunt; nu vă temeţi!
21. Deci voiau să-L ia în corabie, şi
îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau.
22. A doua zi, mulţimea, care sta de cealaltă
parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie
mai mică şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu
ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui.
23. Şi alte corăbii mai mic au venit din Tiberiada
în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul
mulţumise.
24. Deci, când a văzut mulţimea că Iisus nu
este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în corăbiile cele
mici şi au venit în Capernaum, căutându-L pe Iisus.
25. Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis:
Învăţătorule, când ai venit aici?
26. Iisus le-a răspuns şi a zis: Adevărat,
adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că
aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini
şi v-aţi săturat.
27. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci
pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe
care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit
Dumnezeu-Tatăl.
28. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să
săvârşim lucrările lui Dumnezeu?
29. Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a
trimis.
30. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem
şi să credem în Tine? Ce lucrezi?
31. Părinţii noştri au mâncat mană în
pustie, precum este scris: "Pâine din cer le-a dat lor să
mănânce".
32. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic
vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă
dă din cer pâinea cea adevărată.
33. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se
coboară din cer şi care dă viaţă lumii.
34. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna
pâinea aceasta.
35. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel
ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va
înseta niciodată.
36. Dar am spus vouă că M-aţi şi
văzut şi nu credeţi.
37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi
pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;
38. Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac
voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.
39. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din
toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i
înviez pe ei în ziua cea de apoi.
40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine
vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă
veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
41. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese:
Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer.
42. Şi ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif,
şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât
din cer?
43. Iisus
a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi.
44. Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă
nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de
apoi.
45. Scris este în prooroci: "Şi vor fi toţi
învăţaţi de Dumnezeu". Deci oricine a auzit
şi a învăţat de la Tatăl la Mine vine.
46. Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva,
decât numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe
Tatăl.
47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede
în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în
pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care,
dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine
mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu
o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta
să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic
vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu
veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele
Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua
cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele
Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele
Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu
viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va
trăi prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum
au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această
pâine va trăi în veac.
59. Acestea le-a zis pe când învăţa în
sinagoga din Capernaum.
60. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu
este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?
61. Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui
murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta?
62. Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se
acolo unde era mai înainte?
63. Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu
foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi
sunt viaţă.
64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus
ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care
Îl va vinde.
65. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni
nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la
Tatăl.
66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi
s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi
şi voi să vă duceţi?
68. Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom
duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.
69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu
eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
70. Le-a
răspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi
unul dintre voi este diavol!
71. Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul,
căci acesta, unul din cei doisprezece fiind, avea să-L
vândă.
|